Indemnizatia pentru cresterea copilului este discriminatorie

Femeile  platesc contributii diferite la stat

   800 de lei pe luna nu sunt bani cu care poate fi crescut un copil – indemnizatia pentru cresterea copilului este ilegala. Asa au decis doua instante potrivit carora ajutorul pentru tinerele mame este discriminatoriu si insuficient.

     Hotararea a fost luata dupa ce o mama, judecator de profesie, a dat in judecata statul pentru ca a fost nevoita sa munceasca in concediul postnatal ca sa se intretina. Pentru a castiga in instanta, mama s-a folosit de o hotarare a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, data anul trecut in august. In decizie se prevede ca legea care sta la baza acordarii indemnizatiei unice pentru cresterea copilului este discriminatorie. Si asta deoarece femeile, inainte de a deveni mame, platesc contributii diferite la stat, in functie de salariul pe care il au. De altfel, membrii consiliului au si propus Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sa elaboreze un act normativ care sa aiba in vedere contributia fiecarei mame, nu doar principiul solidaritatii. Tanara mamica, magistrat la Tribunalul Bucuresti, a castigat in instanta despagubiri de 10 mii de lei pentru ca nu i s-a respectat acest drept. Cazul poate crea un precedent – de-acum incolo zeci de mame ar putea sa se planga Justitiei pentru a obtine fonduri pentru cresterea copilului.  Procesul a fost intentat la sfarsitul anului trecut de judecatoarea Cristina Ilina. Aceasta a fost nevoita sa renunte la concediul post-natal, deoarece nu reusea sa se intretina pe ea si copilul ei din indemnizatia primita de la stat. Desi medicul i-a recomandat sa ramana acasa, tanara mamica s-a intors in sala de judecata de unde scapa, de multe ori, doar seara tarziu. Dupa cinci luni de proces, mamica-magistrat a castigat atat la Judecatoria Sectorului 5, cat si la Tribunalul Bucuresti in recurs. Cristina nu este singurul roman care a sesizat aceasta problema si se lupta cu ea. Pana in urma cu trei ani, magistratii parinti primeau o indemnizatie lunara 75 la suta din venitul net realizat in ultimele sase luni. Acest lucru a fost schimbat insa de o ordonanta de urgenta promovata in 2005, care prevede ca toate mamele sa primeasca acelasi ajutor lunar pentru cresterea copilului, indiferent de contributia la bugetul de stat.

Ioana PAIDOS

Fost politist corupt, cu cazier patat

Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul formulat de Cosmin – Iulian Burhala, fostul politist condamnat la un an cu suspendare pentru luare de mita.

    Barbatul considera ca a primit pedeapsa fara sa fie vinovat si vrea sa aiba cazierul curat, dorinta care nu i-a fost implinita de judecatorii supremi. Instanta a ajuns la concluzia ca sentinta judecatorilor constanteni este corecta si ca inculpatul nu are niciun motiv sa ceara achitarea. Pe 28 noiembrie 2006, Burhala, sef de post la Mihai Viteazu pe atunci, a solicitat unui barbat suma de 350 lei, pentru a interveni in solutionarea unui dosar. Anchetatorii au spus ca agentulsef adjunct Cosmin – Iulian Burhala l-a oprit in trafic in urma cu cateva lui pe Nelu Dragoi, un localnic, si a descoperit ca acesta conducea fara permis. Neinduplecat, politistul i-a intocmit dosar penal, ba mai mult, a declinat lucrarea la Parchet. Intre timp, faptasul a aflat ca ce a facut el se poate solda cu ani de puscarie si s-a dus „cu miloaga” la Burhala. Se pare nu cu mana goala, ci cu niste banuti, adica echivalentul in lei a 100 de euro, cat umbla vorba ca este cuantumul spagii pentru a scapa din atare belea. Cert este ca seful de post s-a lasat induplecat de „rugamintea” fierbinte si, desi stia ca nu mai era in puterea sa sa influenteze o ancheta care se afla la un procuror, s-a facut ca lucreaza ca sa-si scape de belea  consateanul pe care tot el „il arsese”. In speta, agentul a promis ca va face in asa fel incat dosarul penal sa nu fie finalizat cu inceperea urmaririi penale, ci cu o sanctiune administrativa. Intalnirile de acest gen s-au repetat si de fiecare data, asa cum a declarat ulterior denuntatorul, politistul nu a plecat cu mana goala. Se pare ca acesta sustinea ca are nevoie de finantare, ca sa unga rotitele de mai sus, insa varianta nu este plauzibila atata vreme cat dosarul denuntatorului a fost finalizat in cele din urma de procurori. Satul sa tot cotizeze, Dragoi, s-a gandit in cele din urma macar sa se razbune pe politistul care ii luase si banii, il lasase si cu dosar penale si a luat legatura cu ofiterii anticoruptie. „Teatrul” in urma caruia Burhala avea sa fie luat cu catuse la maini s-a desfasurat acasa la denuntator, unde initial se montasera camere de luat vederi. Imaginile il arata pe politist timp ce ii linisteste cugetul soferului fara permis, asteptand sa isi incaseze spaga. Politistul a fost surprins avand asupra sa 350 RON, respectiv mita, pe care, nestiind ca a fost filmat cu camera ascunsa, a sustinut ca i-a imprumutat. El a fost arestat la acea data si, ca sa nu fie dat afara, si-a dat demisia, fiind trecut in rezerva. Decizia instantei superioare este definitiva.

Cristina CARAPCEA NEDELCU

„Melescanu se apropie de abuz in serviciu“

Pentru ca a avut tupeul sa-i solicite lui Traian Basescu dosarele celor opt ministri care trebuie, in viziunea aceluiasi presedinte, sa fie urmariti penal, Melescanu s-a trezit „aproape de abuz in serviciu“. Avertismentul a fost lansat chiar de stapanul Palatului Cotroceni, care suspecteaza (deh) tergiversarea taraseniei de catre interimarul Justitiei. Interesant – si putin abracadabrant – este faptul ca toti cei care indraznesc sa nu execute REPEDE ordinele „marinerului“ se apropie de diverse:  abuz in serviciu, incalcarea legii sau alte marunte infractiuni. Infierand in stanga si-n dreapta cu netarmurita ardoare patriotica, alesul neamului stie, ca nimeni altul, sa-si poarte lupta cu armele proprii. „Nu te executi? Inseamna ca tergiversezi! Sari etapele? E clar, viciile de procedura pe care le vor invoca ministrii au fost gandite de tine!“. Prezidentiala si maiestuoasa, logica parea binevenita in alte timpuri. Pe care le speram imemoriale.

Adrian GEORGESCU

„Cioaca“ prezidentiala

de Adrian GEORGESCU

Presedintele Romaniei a solicitat, saptamana trecuta, inceperea urmaririi penale a unui lot de opt fosti si actuali ministri. Caltabosii „imparatului“ Remes, tradarea de tara a lui Zsolt Nagy, termopanele lui Adrian Nastase si alte asemenea l-au determinat pe Traian Basescu sa-i ceara ministrului interimar al Justitiei, Teodor Melescanu, sa-si dea avizul pentru cercetarea lor. Desi, teoretic, modul in care inaltii demnitari sunt pusi sa dea socoteala pentru posibile incalcari ale legii este socotit un fapt benefic oricarei societati, modul in care presedintele a actionat in acest caz este susceptibil de banuieli. Nu de alta, dar miza alegerilor, combinata cu posibilitatea de a controla procurorii D.N.A. si cu cea a indepartarii ministrilor incomozi, constituie, dincolo de orice indoiala, principalele motive pentru care cei opt au fost pusi in stand-by.

Dincolo de scopul urmarit, care insumeaza, in definitiv, aspiratiile presedintelui, nici pasii procedurali urmati de acesta nu sunt de natura sa ne convinga de bunele sale intentii. Ministrul Apararii si (deocamdata) al Justitiei, Melescanu a fost transformat, fara voia lui, intr-un postas prezidential, obligat sa-si puna parafa pe deciziile lui Basescu. Si totusi, putin curajos, putin strans cu usa de diverse interese de partid(e), „militarul“ s-a vazut nevoit sa accepte jocul prezidential de-a „ia dosare, da-mi dosare“. Puerilitatea gestului sau, de a solicita in schimbul avizului dosarele celor in cauza, este demontata de conjunctura politica careia trebuie sa-i faca fata seful Justitiei. Ironia sortii consta in jocul abil al presedintelui, care-si rade in barba de situatia lui Melescanu. Care trebuie, pe de o parte, sa dea „favorabil“ urmaririi penale ale unor ministri liberali (Paul Pacuraru, Tudor Chiuariu, Decebal Traian Remes), a unor pesedisti (Adrian Nastase, Miron Mitrea), care sustin – deocamdata, cel putin – Guvernul Tariceanu, si, in acelasi timp, sa faca fata cerintelor impuse de prevederile legii.
                 
Pe de alta parte insa, cel mai mult dezgusta comportamentul prea putin dezinteresat al presedintelui. Departe de a se erija in Fat-Frumosul care-si poarta cruciada impotriva coruptiei, Basescu „uita“ ca orice om – ministru sau nu – are dreptul sa se apere impotriva unor acuzatii, in speta sa afle despre invinuirile care i se aduc. In acest caz, cei opt „suspecti de serviciu“ nu au posibilitatea sa-si probeze, cu documente sau alte mijloace, nevinovatia. Ceea ce contravine nu numai amaratelor de legi autohtone, ci si Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care arata ca invinuirile trebuie aduse imediat la cunostinta celor acuzati. De altfel, privarea de acest drept esential, coroborata cu prevederile Legii raspunderii ministeriale (care spune ca presedintele poate suspenda un ministru daca acesta este cercetat penal), il transforma pe Traian Basescu, dintr-un garant al libertatilor, intr-un mic posibil dictator, capabil sa darame un Guvern incomod prin decimarea demnitarilor lui. Sa ne amintim doar de fostul ministru Atanasiu, care a fost demis, cu toate ca nu a fost gasit niciodata vinovat.
                   
Intrebari naste si „instrumentarul“ care a stat la baza deciziei de incepere a urmaririi penale formulate de seful statului. Lipsa dosarelor, care nu-i fusesera remise acestuia, duce cu gandul la formularea unor acuzatii pe baza unor simple banuieli ale unor procurori (mai mult sau mai putin prezidentiali). Mai mult insa. Desi, la cererea interimarului, documentele i-au fost inmanate, acestea au venit in plicuri inchise si sigilate, cu mentiunea clara de a ramane asa. Nu de alta, dar (spune Basescu), nu-i treaba ministrului Justitiei sa stie de probele de la dosare.

Demnitari, furati linistiti! Constitutia va apara!

Motivarea data de Curtea Suprema in cazul averii lui Dan Ioan Popescu a pus punctul pe „i“-ul Injustitiei. Magistratii de decis, netematori de oprobriul public, ca niciun mahar nu poate fi acuzat de dobandirea ilegala a averii. Si asta din cauza articolului 44 din Constitutie, care arata ca nu politicienii sunt cei care trebuie sa-si justifice respectivele averi, ci autoritatile sunt obligate sa demonstreze caracterul lor ilicit. Ramas in vigoare din 1991, ignorat de romani, scos din palarie doar cand vreun politician sau altul era intrebat de sanatate, articolasul a ramas in vigoare si va ramane atata timp cat alesii damboviteni vor fi deranjati cu intrebari tembele. Nimeni nu va mai explicatii despre cat si cum a furat, iar declaratiile facute publice, cu sau fara tam-tam, nu au decat rolul de a ne arata noua cat de potente sunt domniile lor. Nu de alta, dar exista acest 44!

Adrian GEORGESCU

„Cel care ar trebui sa plece este ministrul Justitiei”

Este raspunsul prin care prezidentiabilul a inteles sa-si motiveze respingerea solicitarii lui Tudor Chiuariu de inlocuire a procurorului sef al Sectiei a II-a a D.N.A. Intemeiata de fapte clare si pe prevederi legale, cererea ministrului Justitiei a primit, astfel, un raspuns ambiguu, in fapt o declaratie politica care dovedeste ca Basescu nu reuseste, nici in al 12-lea ceas, sa  desprinda interesele legitime ale tarii de o inclestare furibunda din care stie deja ca va iesi cu capul plecat. Chiuariu a reusit, de altfel, sa traduca refuzul presedintelui. „Traian Basescu nu ne spune, desi are aceasta posibilitate, ce se va intampla cu abuzurile de la Sectia a II-a a D.N.A. condusa de Doru Tulus. Intelegem ca domnul presedinte vrea ca aceste abuzuri sa continue“, a declarat acesta. Curat adevarat, domnule ministru! Din pacate, singurul care nu vede abuzurile procurorului Tulus este vesnicul, inestimabilul si nevroticul presedinte.

Adrian GEORGESCU

Televiziunea de Palat

de Adrian GEORGESCU

Prea putini romani ajung sa mai tina contul scandalurilor care au ravasit in ultimul an spatiul politic – si, automat, audio-vizual – romanesc. Odata cu tacerea care s-a asternut dupa surlele integrarii, ruptura dintre palate s-a transformat in prapastie, iar cetateanul de rand si-a dat seama ca, din fericire sau din pacate, epoca monarhiei, in care un stapan hotara soarta supusilor, de la iobag la prim-secretar, a apus. Capitalismul de balta se manifesta, intr-o efervescenta postmodernista demna de o soarta mai buna, pe sticla TV-ului. Mucavaua unor inalti demnitari s-a topit, si nu o singura data, sub reflectoarele posturilor de stat sau comerciale. Drepturile omului au ajuns sa rivalizeze, in stramta lume a jurnalistilor, cu bombele de presa, prezumtia de nevinovatie este bagata in seama doar cand rating-ul o cere, iar functia subiectului primeaza, cu tot respectul aferent, asupra insemnatatii stirii.

Cazul „imparatului“ Remes poate servi oricand drept lectie pentru orice profesor universitar care preda deontologia profesiei de jurnalist. Intrebarea esentiala, pe care ar fi trebuit sa si-o puna si respectabila doamna Culcer, este daca interesul public (inchipuit sau nu) primeaza in fata legii, daca vinovatia unui om – indiferent de rang sau de derizoriul infractiunii de care e acuzat – poate fi stabilita de o televiziune, chiar si publica. Inregistrarea caltabosului ministerial s-a transformat, subtil, intr-o dezbatere jurnalistica pe tema protejarii surselor, sau, mai bine spus, pe cea a protejarii lor in cazul – nefericit – in care transmiterea informatiilor ar avea caracterul unei infractiuni. In acest context, interzicerea difuzarii altor materiale de catre televiziunea publica, gest la care a apelat chiar directorul institutiei, pare binevenita. Cel putin a dovedit, chiar daca putin cam tarziu, ca manipularea poate fi stopata daca exista un dram de bunavointa. Sa retinem doar faptul ca „flagrantul“ realizat de procurori nu intruneste toate elementele care il definesc in textele juridice, astfel ca mentionarea lui la difuzarea inregistrarii intalnirii Muresan – Remes ar intruni elementele unei incalcari a statului ziaristului din S.R.TV.

Cine sunt sursele? De unde au plecat inregistrarile? Aceeasi intrebare si-o pun multi. Se poate, insa, ca raspunsul sa fie descoperit printr-o alta intrebare, si anume „Cui a servit difuzarea acestora?“. Inevitabil, toata lumea priveste spre Palatul Cotroceni, al carui prim locuitor se da de ceasul mortii, incercand sa darame Guvernul unui premier anti si contra prezidential. „Eu sunt suspectul de serviciu“, a declarat seful Statului, abia intors de la Vilnius. Penibila aparare in fata unei acuzatii de o gravitate extrema. De altfel, mersul treburilor ii convine de minune: in loc ca Justitia autohtona sa-si treaca in cont o mare victorie, prin simpla perchezitionare a suspectilor si identificarea continutului vestitului plic, victoria pare sa se scurga in contul prezidential. Sau din seifurile aceluiasi presedinte, care titreaza, amenintator, ca „sunt destule alte documente mai tentante decat o inregistrare video“. Putem, deci, avea certitudinea ca probe importante dintr-un dosar sau altul stau ascunse, la loc sigur, asteptand ca mania presedintelui sa rabufneasca. Un serviciu secret, abscons si basescian, pare astfel sa-si finalizeze anchetele prin documente stantate „pentru uz prezidential“.

Foarte posibil, Remes va scapa, pentru simplul motiv ca nimeni nu va proba vreodata ca plicul cu pricina continea mii de euro, iar caltabosul si palinca vor fi usor motivate de Muresan. In urma scandalului ramane, totusi, cenusa unor intrebari retorice. Cat de independenta este si cui serveste mucavaua televiziunii de stat? Cat de mult se poate marsa pe „interesul public“, cand e vorba de prezumtia de nevinovatie si de bunul mers al unei anchete? Pe cine servesc procurorii anticoruptie si cat de obedient poate fi un serviciu public monitorizat de Comunitatea Europeana?

Mi(ni)sterul maniei prezidentiale

de Adrian GEORGESCU

Razboiul de mucava, pornit de presedinte impotriva ministrului Justitiei, continua, de data aceasta, indirect, prin atacuri furibunde la adresa premierului Tariceanu. Care premier a avut indrazneala sa-i fure marinarului jucaria, in speta Comisia de Analiza de la Cotroceni, mai nou numita „Comisia Base“. Auzul vestii a trezit in seful celor cativa romani care mai cred in el o manie proletar-copilareasca. Aidoma pustiului care, julit in genunchi si in amorul propriu, incearca sa-si recupereze masinuta, micul Traian (la fel de julit in mandrie) tipa a jale si isi ataca dusmanul. Schimbarea Legii raspunderii ministeriale – altfel spus, schimbarea modului de numire in functie a membrilor Comisei de Analiza – a reusit sa-l enerveze in asa hal pe presedinte, incat, uitand cine este (si mai ales ce a facut), a scos din gura cuvinte pe care ar trebui sa le rosteasca cu capul plecat: „abuz de putere“, „rasplatirea votantilor fideli“…

Acuzele curg. „Schimbarea structurii comisiei s-a facut in timpul analizei dosarelor care priveau fosti si actuali ministri, astfel s-a blocat anchetarea de catre magistrati a celor suspectati de savarsirea unor fapte penale in timpul mandatului“. Pai, la o privire mai atenta, oricine isi poate da seama ca respectiva modificare a structurii Comisiei lui Base ar fi fost blocata de fiecare data cand cineva ar fi incercat, prin simpla deschidere a unui dosar de ministru, insotita de obisnuitul strigat de alarma: „Atentie, vor sa-si scape ministrul!“. In orice caz, comisia de anchetat ministri ar fi fost alimentata cu darnicie de presedinte.
                    
„Marturisesc ca nu am vazut un Guvern care sa sfideze cu o mai mare seninatate opinia publica si care sa lucreze mai intens impotriva institutiilor publice si a ideii de justitie. Poate doar Guvernele de dinainte de Revolutie“, se declara revoltat Basescu. Pai, atunci romanii ar trebui sa strige in cor ca se declara revoltati de un prim-cetatean care injura birjareste si fara discriminare pe oricine are curaj sa deschida gura. La fel de revoltata este opinia publica pentru nesfarsitele lectii de grobianism politic, servite poporului dimineata, la pranz si seara. De multele interventii in sfera Justitiei, de huzureala prin strainataturile anterevolutionare ale presedintelui. Si de cate si mai cate…
                   
Cireasa de pe tortul prezidential a fost servita in aceeasi nota hilar-concluziva: „Intregul Guvern se afla in conflict cu Justitia!“. Pai, domnule Basescu, in acest caz, „intregul presedinte“ se afla in conflict cu poporul.
                      
Mult mai echilibratul Chiuariu a raspuns acuzatiilor cu calm. „Pot sa inteleg ca Basescu e suparat ca i s-a luat jucaria de suspendat ministri liberali. Eu nu pot fi in conflict de interese, pentru ca interesul meu ar fi fost sa fiu evaluat de o Comisie in care eu numeam trei membri din cinci, adica majoritatea. Am actionat impotriva interesului personal“. Mare vorba, al carei inteles se pare ca nu este pe placul prezidentialului. Cat despre conflictul de interese acuzat de Basescu, unul dintre membrii Comisiei de Analiza era chiar consilierul domniei sale, drept pentru care „abuzul“ semnalat de acesta seamana mai mult cu paiul din ochiul altuia.
                     
Cine se teme, atunci, de faptul ca membrii unui organism care ancheteaza ministri (de obicei liberali sau, depinde…) sunt numiti de C.S.M.? Un sef de minister, care renunta la privilegiul posibilitatii numirii lui in functie, sau un sef de stat, care se vede lipsit de o arma careia ii cad victime toti cei care privesc dincolo de un „tatuc“ cu veleitati de mic dictator sud-american? Cine confunda, in acest caz, verbul „a putea“ cu substantivul „putere“?

Vant de libertate pentru interlopi!

Judecatorii Curtii de Apel Constanta au respins, vineri, recursul prin care procurorii Parchetului atacau masura judecarii in stare de libertate a lui Cristian Gherghisan si Lucian Calimarea. Magistratii Tribunalului au dispus, la inceputul lunii, inlocuirea masurii arestarii provizorii cu interdictia de parasire a localitatii, cu alte cuvinte punerea in libertate a celor doi reprezentanti ai „lumii subterane“ de la malul marii. In cursul sedintei de ieri, procurorul a sustinut ca faptele inculpatilor au inca o larga rezonanta sociala si a cerut casarea hotararii Tribunalului Constanta. In replica, avocatul lui Cristian Gherghisan si Lucian Calimarea a cerut mentinerea hotararii, sustinand ca temeiurile care au stat la baza arestarii preventive s-au schimbat, iar retinerea celor doi nu mai este necesara.

In plus, acesta s-a referit la un alt inculpat in dosar, Petrica Tomescu, care, judecat in stare de libertate, se prezinta la toate termenele si respecta toate conditiile impuse de judecatori si procuror. Mai mult, aparatorul a cerut egalitate in tratament, cu referire directa la membrii gruparii „Vasea“, care sunt judecati in stare de libertate.

„Dosarul rosu“
Dosarul in care sunt judecati Calimarea si Gherghisan este plin de fapte „eroice“: sangele reglarilor de conturi si al razbunarilor cu public a umplu, de multe ori, strazile, barurile si cluburile de noapte din municipiul Constanta. Altercatia din luna ianuarie 2007, in urma careia Cristian Gheorghiu a avut nevoie de peste 110 zile de ingrijiri medicale, nu este prima pe rabojul inculpatilor. Astfel, in noaptea de 17 – 18 noiembrie 2006, in jurul orei 21,30-22,00, membrii clanului condus de fratii Vasea au snopit, pur si simplu, in bataie, patru indivizi, in incinta bowling-ului „Imperial House“ din Constanta. Victimele altercatiei sunt Ionut Chiujdea, Ionut Vanghelici, ambii de 27 de ani, Bogdan Vera, de 25 de ani, si Stila Sarafu, de 25 de ani. Interesant este faptul victimele se cunosteau cu agresorii, desi nu se aveau in relatii… cordiale. Se pare ca, in urma cu aproximativ un an, cele doua grupuri mai fusesera implicate intr-o asemenea confruntare. Dintre agresori, cei mai cunoscuti sunt fratii Vasea, care, departe de a uita prima altercatie, au asteptat si si-au pregatit razbunarea. Ocazia potrivita s-a ivit in seara de noiembrie, cand au aflat, prin intermediul unor amici, ca victimele se afla in clubul „Imperial“. Scena s-a derulat rapid, agresorii disparand dupa maxim doua minute, impreuna cu… batele si cutitele folosite la reglarea conturilor. In urma scandalului, singurul care a depus plangere a fost Stila Sarafu. Conform ordonantei de retinere emisa de Puiu Zarfina, procuror-sef al Sectiei de Urmarire Penala a Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta, agresorii au lovit-o „concomitent si conjugat pe partea vatamata Sarafu Stila cu o bata in cap, cu intentia de a o ucide prin aplicarea de lovituri succesive directionate in zona capului, partea vatamata receptand loviturile in pozitie cazuta in genunchi pe pardoseala“. Aceeasi ordonanta spune clar ca leziunile suferite de victima sunt urmare a autoapararii, pentru care Stila Sarafu a necesitat 100 – 110 zile de ingrijiri medicale. Cu alte cuvinte, Stila Sarafu se mai afla in viata pentru simplul motiv ca, din cauza panicii create, agresorii nu si-au putut finaliza actiunea de… ucidere. Celelalte victime au scapat mai „ieftin“. Astfel, Ionut Vanghelici s-a ales, in urma „interactiunii“, cu 8 – 9 zile de ingrijiri medicale, iar Bogdan Vera nu a necesitat internare, ranile sale fiind superficiale. Un alt scandal cu aceiasi protagonisti se refera la devastarea, in mijlocul verii trecute, a hotelului „Flora“ din statiunea Mamaia, scena a unei confruntari care i-a scandalizat si infricosat atat  pe constanteni, cat si pe turistii aflati in zona. Echipa de politisti care s-a deplasat la fata locului nu i-a mai gasit, insa, pe scandalagii in schimb au gasit urmele bataliei, cateva arme, hotelul devastat si geamurile sparte. Au urmat clubul „Heaven“, Bowling-ul „Imperial“ si, in februarie, micul razboi din strada Atelierelor, in urma caruia Gherghisan, Calimarea si Falcus au fost dati in urmarire generala.

Adrian GEORGESCU

Sase luni de exploatare = sapte ani de inchisoare

Marian Busuioc, anchetat pentru trafic de persoane si proxenetism, a fost condamnat la 7 ani de inchisoare de magistratii Curtii de Apel Constanta. Pe langa pedeapsa cu inchisoarea cu executare, barbatul este condamnat la plata a 50 milioane lei cu titlu de despagubiri. De asemenea, lui Busuioc i-a fost revocat si beneficiul gratierii, iar la pedeapsa de 7 ani se mai adauga un rest de 2 ani. Decizia poate fi atacata in recurs. In seama barbatului s-a retinut ca in septembrie 2002, impreuna cu alti doi indivizi, Bulacu si Cioroiu, au rapit-o de pe strada pe Alina Chelaru, de 17 ani. Apoi, pana in luna martie 2003, a obligat-o pe minora sa se prostitueze in folosul propriu, iar in data de 6 martie 2003, impreuna cu concubina sa, Gabriela Grosu, au vandut-o pe fata unei alte persoane, cu suma de cinci milioane de lei. Dosarul lui Busuioc a fost disjuns din cel al complicilor sai. Potrivit rechizitoriului, in data de 8 martie 2003, Crinela Chelaru a mers la Politia din Corbu, unde locuia, si a reclamat ca fata ei, Alina, de 17 ani, a plecat de acasa sa munceasca in Mamaia si de cinci luni nu mai stia nimic de ea.

                   

Au pastrat legatura pana in octombrie 2002. Cu o zi inainte, femeia aflase de la un individ ca fiica ei ar fi sechestrata intr-un apartament din Constanta. Oamenii legii au facut o descindere la adresa indicata, unde au gasit mai multe persoane, printre care si pe Alina Chelaru. Fata le-a povestit anchetatorilor ca, in vara 2002, s-a angajat la terasa „Azur“, din Mamaia si a locuit cu chirie. In septembrie 2002, pe cand mergea acasa, a fost rapita cu un taximetru de trei barbati, dusa cu forta intr-un apartament din zona Abator, unde a fost batuta si obligata sa se prostitueze. Ulterior a aflat ca cei trei se numesc Marian Busuioc, Marian Cioroiu si Stefan Burlacu. In acel apartament mai statea si Gabriela Grosu, concubina lui Busuioc, care se prostitua de bunavoie. Banii castigati de fata erau luati de cei doi amanti. Alina Chelaru a fost mutata din apartament in apartament, fortata sa intretina relatii sexuale cu diferiti clienti, alaturi de alte fete.

Cristina ARDELEAN

Vant de libertate pentru interlopi

Magistratii Tribunalului Constanta au dat un verdict favorabil celor doi interlopi care se mai afla, cel putin deocamdata, in spatele gratiilor. Cererile formulate de aparatorul lui Cristian Gherghisan si Lucian Calimarea au fost acceptate de judecatori, care au decis, astfel, inlocuirea masurii de arest cu interdictia de parasire a localitatii, cu alte cuvinte judecarea acestora in stare de libertate. Avocatul ales a solicitat instantei ca in procesul in care sunt judecati membri ai doua grupari rivale, cea a „Spaniolului“ si cea condusa de fratii Vasea, sa fie folosita aceeasi unitate de masura in cazul ambelor tabere aflate in conflict. Principiul egalitatii a fost acceptat, se pare, de judecatori, care au hotarat ca, din moment ce restul inculpatilor sunt judecati in libertate, si cei doi sa se bucure de aceeasi masura.Desi, pe undeva, hotararea magistratilor pare de inteles, la o privire mai atenta nu putem sa nu constatam faptul ca, dupa un sir de arestari care au tinut prima pagina a ziarelor, dupa publicitatea si laudele de care s-au bucurat procurorii, dupa tam-tam-ul care insotea fiecare actiune reusita a Serviciului Urmariri si dupa toate interceptarile telefonice ale acestora, toti inculpatii in dosarul lumii interlope constantene sunt in libertate.

                 

Aceasta, dupa ce, pana in prezent, judecatori ai tuturor instantelor, unele mai superioare ca altele, decisesera ca barbatii din boxa reprezentau un pericol public evident, ca micile lor razbunari puteau oricand sa se soldeze cu „victime colaterale“ din randul civililor. Se pare ca, pe baza „noilor probe“ aduse la dosar, pericolul, altadata de netagaduit, nu mai exista, iar cetateanul de rand care se afla intr-o discoteca sau club se poate distra linistit. Ciudat, tinand cont ca, in cursul micilor „distractii“ ale inculpatilor, batele, sabiile si pistoalele reprezentau armele… conventionale ale beligerantilor. Probabil ca magistratii constanteni au copii si nepoti care au depasit etapa discotecilor si a distractiilor tineresti, altfel nu se poate explica detasarea si seninatatea cu care trateaza dosarul in cauza. Pericolul, desconsiderat si invins de maretul principiu al „egalitatii“, exista insa, cu sau voia judecatorilor. Ne putem aminti doar de ultima intalnire dintre cele doua tabere, care (culmea!) s-a consumat chiar in fata Palatului de Justitie. Daca in acest caz totul s-a rezumat la cateva imbranceli si priviri incarcate de… sentimente, si asta doar din cauza prezentei jandarmilor, putem sa pariem linistiti ca, daca intalnirea avea loc in alta parte, totul lua proportii mult mai serioase. Dar, pana la urma, chiar daca „nimeni nu e mai presus de lege“ in Romania, litera acesteia poate fi interpretata in fel si chip. Mai ales ca inaltimea jiltului de magistrat provoaca, se pare, ameteli insotite de o viziune deformata asupra lumii, intr-o interpretare care noua, oamenilor de rand, ne scapa.
Adrian GEORGESCU

Hegemonii coruptiei in U.E.

de Valentin POPESCU

Am egalat Ghana. Nu l-a trasu’ cu arcul. Nici la vreo cursa de atletism. Cele 3,7 puncte obtinute de Romania din partea Organizatiei Transparency International ne plaseaza, umar la umar cu civilizatii ghanezi, pe un neonorabil loc 69, in topul celor mai corupte tari de pe mapamond. Inaintea noastra s-au clasat… Botswuana, Barbados, Qatar, Tunisia, Samoa si alte tari „cocotiere“, care nu dispun de comisii si comitii presedintiale pentru anchetarea demnitarilor si nici de P.N.A.-uri si D.N.A.-uri sofisticate.                 
Cap de lista in Uniunea Europeana, tara noastra nu vrea si pace sa cedeze spurcata pozitie din raportul intocmit de T.I. Pana si vecinii nostri de la sud de Dunare, haiduci la drumul mare, prefera job-ul talhariei decat defaimatoarea indeletnicire cu manuirea spagii. Caci, nu-i asa, parca este mai cu staif sa fii citit in clasamentul criminalitatii organizate, cu nuante mafiote, decat in randul degradatilor mituiti si mituitori.

Desi politicienii au jurat si randasii au sperat, intrarea Romaniei in U.E. nu a diminuat cu nimic pelagra coruptiei. Dimpotriva, cu sacii in caruta, gugustiucii damboviteni nu se mai vad, astazi, amenintati cu declansarea clauzei de salvgardare ori de vreo atentionare ultimativa. Dovada ca, in virtutea exemplului personal, politicienii sunt perceputi, in lumea analistilor si a mediului de afaceri, drept cei mai corupti indivizi. Prin simpla deductie, rezulta ca aderarea la U.E. nu a fost de natura sa inmoaie crusta groasa a coruptiei. Turcia, tara aflata in afara statelor europene, este plasata incomparabil mai satisfacator decat Romania, ca sa nu mai pomenim de continentul african, angajat serios si nu declarativ in lupta impotriva coruptiei.
                       
Cotata in varful nedemnei ierarhii, Romania devine o imensa problema pentru oficialii europeni. In curand, nu este exclus, dupa epuizarea „resurselor“ interne, ca romanii sa preia monopolul asupra exportului celei mai detestate faradelegi: coruptia. Sa ne amintim ca mai multe partide din Bundestag se aratau ingrozite de perspectiva aderarii Romaniei la U.E. tocmai din cauza acestui cosmar. Cum pareaza D.N.A. flagelul mioritic, omniprezent si omnipotent? Picteaza in culori sumbre tablouri cu politicieni dizgratiati de Putere. Mai de fiecare data, ei apartin Opozitiei. „Vrem sa vedem condamnari definitive in cazurile de mare coruptie“, subliniau reprezentantii Transparency International. Emotionanta zicere. Cu o droaie de procurori tarati si ingenuncheati, realitatea ne-a demonstrat, de trei ani incoace, ca nici un nume cu rezonanta nu a ramas priponit in spatele gratiilor. Practic, nu asistam decat la o nesfarsita parodie cu represalii penale. Totul sub furia blitzurilor si a camerelor de luat vederi, spre satisfactia plebei. Atat si nimic mai mult. Este ceea ce au constatat si organismele europene care monitorizeaza reformarea sistemului judiciar din Romania. De aici si credibilitatea scazuta a reformelor si pregatirea profesionala indoielnica a anchetatorilor. Neindoielnic, incapabili sa eliminam adevaratele cauze frenatorii din sistemul judiciar, si la anul, Romania se va situa pe primul loc, pe podiumul coruptiei. O campioana imbatabila, de 18 ani incoace.

Neamul basestilor gazeaza Justitia

de Valentin POPESCU

O tara intreaga a aflat cu stupoare ca ministrul Justitiei este anchetat penal de Directia Nationala Anticoruptie. Inevitabil, „funesta“ stire a fost preluata de toate agentiile de presa pentru a face inconjurul Uniunii Europene. Fie si simplul enunt „Seful Justitiei romanesti va da cu subsemnatul in fata procurorilor“ era de natura sa frisoneze lumea civilizata, aducand, in paralel, deservicii majore nereformatei noastre Justitii. Si totusi, dincolo de decredibilizarea personajului ales sa vegheze ca dreptatea sa nu-si sparga capul, probascienii au incercat sa argumenteze anchetarea cu tenta politica a ministrului Chiuariu in slovele impartialitatii.

Cand seful D.N.A. declara, indubitabil, ca „ministrul Justitiei si ministrul Muncii au dosare penale, intocmite de D.N.A.“, romanii au conchis invariabil asupra verdictului: GUILTY! Altminteri, nici un procuror nu si-ar fi permis sa coasa la dosarele a doi ministri acuzatii fantasmagorice, caduce la prima confruntare cu aparatorii invinuitilor si care sa conduca la achitare. Doar nu te joci cu reputatia unor demnitari! Oricati Tulusi vor poza in vajnici luptatori anticoruptie si tot nu au dreptul sa defaimeze institutiile statului, la varful lor. Asa ar fi normal… Din nefericire, dezgustatoarea noastra anormalitate ne demonstreaza cu totul altceva.

Trimise la Cotroceni pentru „avizare“, dosarele ministrilor Tudor Chiuariu si Paul Pacuraru „contin elemente(?) care fac necesara prezenta lor in fata procurorilor“. Uluitoarea remarca apartine, cui altcuiva, decat presedintelui Basescu. Este acelasi justitiar ad-hoc, care sustine ca „documentele primite la Comisia de la Cotroceni NU arata inceperea urmaririi penale, iar Administratia Prezidentiala NU va da decat un aviz pentru ca ministrii sa poata da explicatii procurorilor“. Ce explicatii si in ce calitate? Enigma totala, caci si Chiuariu, si Pacuraru nu au fost citati nici ca martori, nici ca invinuiti.

Asadar, desi intinde o mana de ajutor discreditarii Justitiei, Traian Basescu nu se pronunta decat in favoarea unor „explicatii“ date procurorilor (dupa modelul KGB?). In schimb, se arata contrariat de pozitia adoptata de Chiuariu, banuitor, pe buna dreptate, pentru (re)deschiderea dosariadei politice. Nu stim cat de „degradanta“ a fost atitudinea ministrului Chiuariu in relatia cu institutiile statului, cert este ca atacul galonatului inculpat din dosarul „Flota“ prezinta vadite conotatii revansarde. La care a aderat, fara inhibitii, procurorul cu reflexe NKVD-iste, Daniel Morar. De departe, „pupila“ presedintelui, tartorul D.N.A. se comporta in limitele unui servilism cu adevarat… degradant. Ce vroia plangaciosul berbant de stat de la mai-marele procurorilor anticoruptie? Morar sa fie… chior in tara orbilor si sa solicite trimiterea cu celeritate a dosarului intocmit de subalternii colegului Tulus. La fel de… repede cum a fost audiat presedintele jucator in dosarul Titanicului furaciunilor… Dar asta e, Basescu e presedinte si poate fura orice si oricat, cu o singura exceptie: sa nu tradeze tara.

Neindoielnic, daca seful statului nu s-ar mai implica in numirea procurorilor si judecatorilor (propunerea si confirmarea ramanand atributul exclusiv al ministrului Justitiei si al C.S.M.), slugarnicia anchetatorilor s-ar atenua, iar numarul dosarelor cu pecete politica ar cunoaste o diminuare semnificativa. Pana atunci, insa, potrivit gandirii judecatorului suprem al Romaniei, niste „elemente“ sunt indeajuns pentru interogarea si urmarirea penala a indezirabililor.

Licitatie cu siretlic

de Antonia MAER

De fapt, nu este vorba despre nici un fel de licitatie. Daca este sa-i dam crezare ministrului Tudor Chiuariu, si pentru moment ii dam, este vorba despre un aranjament intre prieteni. Monica Macovei, inainte de a fi unsa ministru al Justitiei, a fost o infocata activista in slujba societatii civile. Ajunsa in slujba Puterii, ministrul si-a pastrat, totusi, relatiile de prietenie cu fostii tovarasi. Mai un  sprit, mai o onomastica, s-a ajuns la o afacere cand ar fi aflat ca „Freedom House“ are posibilitatea sa faca un audit anticoruptie. Ba, mai mult, zice Chiuariu, raportul era gata intocmit si pregatit, probabil pentru a fi lansat pe piata. De ce? Cine stie. Fie pentru publicitate, fie pentru a servi unor interese obscure. Chiuariu rezuma afacerea la faptul ca un O.N.G. avea un produs de vanzare, pe care Macovei l-a cumparat. Buuun. Printr-o binecuvantata lege (la fel de usor de „sarit“ precum parleazul), daca serviciul solicitat ar fi costat mai mult de 40.000 de euro, ar fi trebuit sa se organizeze o licitatie (cel mai mult ma amuza la aceste licitatii faptul ca presupun si cheltuieli de organizare, ce ajung uneori si la un sfert din costul proiectului).

Asa ca, avand si clauza de salvgardare atarnand deasupra capului precum sabia lui Damocles, Monica nu a facut nici o licitatie. Nu de alta, dar „Freedom House“ a venit cu un pret senzational – de 38.000 euro, incluzand T.V.A., sau 31.000 euro fara T.V.A. si a umflat comanda. Ca sa se incadreze macar asa, de fatada, la pretentiile din caietul de sarcini, unde se cereau experti, au racolat repede doua-trei nume, culmea, angajati experti ai unui alt O.N.G. si participanti in cursa pentru acelasi proiect, pe care i-au trecut la ei. Si, gata, au umflat potul! Se vede ca ministrul Chiuariu nu prea le are cu teoria conspiratiei, altfel s-ar fi gandit ca aparitia unui oponent fata de „Freedom House“ nu este altceva decat binecunoscuta schema cu „iepurasul“, metoda cunoscuta in publicitate drept „tehnica piciorului in usa“, bagat la inaintare cu niste pretentii atat de exagerate, incat era imposibil ca un O.N.G., ca „Freedom House“, sa nu castige. Ceea ce s-a si urmarit, de altfel, de la bun inceput… Chiuariu a cercetat mai departe cum se face ca presupusa licitatie cu dedicatie, de fapt o selectie de oferte, s-a potrivit ca o manusa tocmai pe abilitatile O.N.G.-ului mentionat. Si ce a descoperit? Ca organizatia si-a trimis oferta la prima ora a diminetii de 10 ianuarie 2005, dar a fost solicitata sa depuna o oferta in aceeasi zi, insa mult dupa ora pranzului. Ministrul Justitiei a dezgropat si raportul propriu-zis si a constatat ca e datat cu un an inainte sa fie intocmit. Toate acestea, plus o „neastamparata” incompatibilitate a expertului O.N.G., Laura Stefan, in acelasi timp si subalterna lui Macovei, l-au facut pe Chiuariu sa iasa la rampa si sa acuze ca raportul a fost trucat. Chiar daca partea adversa lui Chiuariu, respectiv Macovei si O.N.G.-ul sau, sustine ca chestiunea datarii este o problema de dactilografie, totusi este destul de grav. Un raport gresit ca datare ar putea contine si alte greseli trecute cu vederea, neobservate. Or, tocmai pe baza acestui raport, Macovei a ticluit repede o ordonanta de urgenta, pe care a si folosit-o imediat, schimbandu-l pe seful D.N.A. – Ioan Amarie la acea vreme – cu ardeleni mai pe placul ei, respectiv, Daniel Morar si baietii sai de la Cluj.
                    
Ca sa fim onesti pana la capat, nici dezvaluirile lui Chiuariu nu sunt intamplatoare si pica la tanc cu un  mare eveniment din viata sa, dar si din politica romaneasca. Ieri, o comisie speciala, „cazata” la Cotroceni, urma sa raspunda la cererea D.N.A. de a aviza inceperea urmaririi penale impotriva lui Chiuariu, in afacerea „Posta Romana“. Si cine face parte din comisie? Vechea sa „amica“, Laura Stefan, adoptata in comisia cu pricina, dupa ce si-a dat demisia in semn de protest fata de Chiuariu…