Independentul® de Constanta

Constanta – cosmopolita, controversata, iubita, injurata…

Archive for the ‘Editorial’ Category

Eu, Femeia – scris de femei, cu si pentru femei

Posted by admin® pe Mai 27, 2008

EuFemeia.ro este un site cu si despre femeile si fetele moderne, inteligente, care stiu ce vor. Aici puteti gasi tot ce va intereseaza despre frumusete, dieta, moda, sanatate, relatii si sex, familie si divertisment. Toate problemele cu care se confrunta o femeie, dar si solutiile lor: trucuri pentru un machiaj reusit, cum să iti pui in evidenta silueta alegand haine potrivite, cum sa mananci sanatos si cum sa ai o viata de familie perfecta, toate pe EuFemeia.ro

Eu, Femeia moderna

Eu, Femeia moderna

This is me. The 21 Century Woman

Anunțuri

Posted in Actualitatea internă, Administratie, Editorial, Eveniment Constanta, Eveniment National, Gafa zilei, Politica - M. ANDRONE, Prima pagina, Social, Sport - S.Teodoreanu | Etichetat: , , , | 1 Comment »

Au venit americanii… Saturati-va!

Posted by admin® pe Aprilie 4, 2008

de Antonia MAER

„Sa vie odata americanii!” – oftau pana la lacrimi bunicii nostri, cu ochii atintiti spre cer in timpul celui de-al doilea razboi mondial. „Sa vie americanii!” – oftam si noi dupa Revolutie, atunci cand credeam ca ciunga, mancarea fast-food, sapunurile frumos mirositoare si tutunul „cresc” numai acolo.

     Intre timp, „bunurile” au ajuns si la noi, dar tot am asteptat venirea americanilor ca pe o recunoastere a faptului ca, daca yankeii „sfintesc” cu a lor calcatura pamant romanesc, avem de ce ne mandri si suntem in randul lumii. Si americanii au venit. Dar cu ce sacrificiu pe capul nostru? In primul rand, a trebuit sa reiteram bunele practici comuniste, adica sa curatam, timp de o luna, spatiile verzi si strazile neatinse de-un an, ca totul sa fie frumos si verde. Maidanezii au avut si ei de patimit: au fost luati cu japca din centru si dusi la periferie, alaturi de toate potaile de joasa speta. Dar, cel mai mult am patimit noi, in mandria noastra de a fi recunoscuti drept parteneri ai americanilor. Ei bine, daca presedintelui i-a tihnit, fiindca a stat pe pozitii egale cu cel mai puternic om de pe planeta, noi am avut de tras. Interdictiile rutiere au lovit greu in cei care trebuiau sa se duca la munca. S-a lasat, fara doar si poate, cu intarzieri, penalitati si amenintari. Au mai fost altii fortati sa dea liber angajatilor, ca lucrau la stat sau in firme din centru, unde, pe perioada summit-ului, nici pasarea nu are voie sa zboare. Sa ne bucuram de vacanta? Ei bine, nu. In marea majoritate le vor iesi pe nas zilele libere, ce le vor fi scazute din concediul legal de odihna sau din statul de plata. Adica, nu vor primi salariul intreg, doar pentru ca a venit Bush. Majoritatea bucurestenilor, satui sa fie nevoiti sa care cu ei documentele doveditoare ale identitatii, eventual ale arborelui genealogic, au parasit Bucurestiul pentru cateva zile.
Nu de alta, dar sa te opreasca lunetistii din metru in metru numai pentru ca te-ai aventurat sa duci gunoiul? Sa-ti ridice primaria masina, ca n-ai voie sa parchezi pe o raza de 5 kilometri si sa-ti eutanasieze patrupedul doar ca a cutezat sa ridice piciorul la boschetele unde scruta atent dupa teroristi agentul secret american? Satui de interdictii si abuzuri de tip militienesc, bucurestenii s-au dus pe la rude si cunostinte, preferand sa vada summit-ul la televizor. Si bine au facut. Cei ramasi s-au trezit ridicati de pe strada daca purtau rucsacuri, ca sa nu mai vorbim de cei care organizasera manifestari pasnice anti-NATO, care s-au trezit cotonogiti temeinic. „Ai dracu’ cu libertatea lor de exprimare! Sa ne faca de ras la americani! Adica ce, nu suntem in stare sa-i combatem?” – si-au spus in barba mintile incuiate din S.P.P. si I.G.P.R., care primisera ordin ca americanii sa vada numai fete zambitoare (si alea nu mai aproape de doi kilometri), verdeata si soare, de parca am avea ceva de castigat de pe urma bunei impresii lasate. Peisaj idilic, care se vede de la o posta ca e regizat, nu de alta, dar, la trecerea lui Bush, varul de pe pomi inca nu se uscase, iar miasma de „zugravit” se simtea inca in aer.
Si, ca sa incheiem apoteotic, nu numai cetatenii batuti, izgoniti, fugariti si umiliti, amendati si alungati au avut de suferit de pe urma venirii americanilor. Si fortele de ordine au avut de patimit. Politistii ramasi lucizi, care nu aveau niciun motiv de „euforie” patriotica cu privire la vizita lui Bush, au injurat copios. Am primit asigurari temeinice in acest sens. In vederea maretului eveniment, au fost smulsi dintre dosare si postati cu noaptea in cap pe sosele, campuri, rape, fanete, boscheti, copaci, pe blocuri si turle de biserica, sa stea cu ochii in patru dupa anarhisti, teroristi si gospodine neastamparate, care intind rufe pe sarma taman la trecerea coloanei oficiale. Au fost postati in locurile strategice la sase dimineata si uitati acolo, fara apa si mancare, fara tigari si pauza de veceu, pana cand oaspetele Bush a ajuns la 400 de kilometri de postul lor. Iaca-asa cu americanii…

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

Libertate cu pumnul in gura

Posted by admin® pe Aprilie 3, 2008

de Adrian GEORGESCU

     In speranta aparitiei unui curcubeu care se incapataneaza sa stea ascuns, o Romanie intreaga a asteptat, inmarmurita, minunea. Si minunea s-a produs. Bush a venit, a stat de vorba, a vorbit si a incurajat. E adevarat, a blocat si circulatia, a oprit cursurile scolilor de pe traseu, dar ce conteaza cateva nimicuri, cand e vorba de cel mai puternic om din lume?
Si totusi, festivismul afisat pe toate gardurile nu face decat sa ascunda mizeria de sub pres. Discursurile oficiale pline de har si promisiuni au fost contrazise, ieri, de o mana de oameni, care, manati de principii si doritori sa-si spuna parerea, au avut curajul sa vopseasca cateva bannere si afise in culori anti-NATO. Doar 46 de oameni – majoritatea copii idealisti cu vise in cap, „cazati” in halele unei fabrici bucurestene inchiriate pe bani grei, au reusit sa scoata la iveala fata ascunsa, hidoasa, a democratiei de Dambovita. Trambitata libertate, in numele careia se comit, in prezent, majoritatea crimelor, a incremenit sub bastoanele mascatilor de la trupele speciale. Care, fara mila, fara jena si fara sa dea doi bani vechi pe libertatile de exprimare, au aplicat tacticile invatate in cursul orelor de antrenament pentru „anihilarea anarhistilor”.
Si aceasta, culmea, cu acceptul unor autoritati ocupate mai mult de presedintele Americii decat de drepturile omului.
Totul a inceput, zice-se, cu un… portar, care, plin de zel, a dat „alarma”. Vopseaua cu care cei 46 vroiau sa-si inscriptioneze afisele s-a transformat, brusc, in chestiune de interes national, in amenintare la linistea publica si, in ultima instanta, in act terorist care necesita interventie rapida. Polonezi, spanioli, englezi si ziaristi nemti si romani au facut cunostinta cu ravna bocancului romanesc, cu arestul Politiei si cu interogatoriile in stil comunist. Adusi cu dubitele la sectii, incatusati ca veritabili criminali, retinuti fara mandat ore intregi, terorizati de o violenta cu care occidentalii nu erau obisnuiti. Fara sa fi apucat macar sa-si strige opozitia. Intr-un funebru remember al actiunilor militienesti de care si Guvernul comunist chinez ar fi mandru, „libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor si credintelor”, prevazuta de articolul 30 al Constitutiei Romaniei, s-a transformat intr-o gluma proasta.
In acest context, putem usor sa ne amintim de alte summit-uri, care, anii trecuti, au umplut capitale intregi cu manifestanti suparati. Traficul nu a fost blocat decat in anumite zone, orasele au trait in ritmuri proprii, oamenii au mers linistiti pe strazi, fara frica lunetistilor inghetati de pe acoperisuri. Nimeni nu a bruiat comunicatiile, iar lozincile au zgandarit geamurile palatelor in care se intalneau puternicii lumii. Soferii turci au blocat, de multe ori, circulatia coloanelor oficiale in iunie 2004, iar letonii si-au exprimat naduful in gura mare. Chiar si manifestantii tibetani demonstreaza, dupa propriile legi, impotriva comunistilor de la Beijing, iar afisele, bannerele si scandarile lor au umplut intreaga lume. Si toate astea, pentru simplul motiv ca nimeni nu s-a ocupat cu ingradirea libertatii de expresie.
Cu ochii dupa curcubeu si papilele gustative salivand dupa inghetata lui Bush, Romania a transmis, ieri, un puternic mesaj democratiilor europene. Asa-zisa „libertate” a nostalgicilor incremeniti in sechelele unui alt regim au demonstrat ca, in Balcani, totul are o limita bine stabilita. Care limita se stramteaza cand convingerile, opiniile, parerile si simpatiile unor persoane vin in contradictie cu ordinea prestabilita. Atunci, pentru romani, e vremea bastoanelor, a bocancilor, a mascatilor. E timpul libertatii cu pumnul in gura.
„Asa arata democratia?”, ne intreaba, retoric, un afis lipit pe gardul Sectiei 11 Politie.

 Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisa (articolul 30 din Constitutia Romaniei).

Posted in Actualitatea internă, Editorial, Eveniment National | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Constanta sub asediu

Posted by admin® pe Aprilie 2, 2008

Romanii afla pe toate canalele media pe unde au voie sa paseasca, sa traverseze, sa priveasca, sa respire in timpul marelui Summit NATO. Stim cu aproximatie si unde vor sta lunetistii gata sa anihileze vreun terorist, cate salvari si cate bisturie sunt puse la dispozitia celor care vor avea ameteli in saptamana summit-ului.

      Constanta a intrat in trepidatia ultimelor strofocari ramase pana la Summit-ul NATO. Se fac exercitii de alungat ciorile si spart norii cu prastia, facem exercitiul circulatiei blocate si inghitim replicile ceausiste ale primului-ministru Calin Popescu Tariceanu, care a cerut personal ca „activitatea sa se desfasoare normal, atat in Bucuresti, cat si la Constanta, pentru ca oaspetii sa nu vada un oras asediat si parasit!”. Cu regrete pentru libertatea vremurilor in care traim, noua nu ne-a ramas decat sa ne luam copiii-n brate si sa ne indepartam de ferestrele luate in catarea puscoacelor romano-americane.
Sunt ferm convins, si asta fara sa ma pricep prea mult la politica, ca Summit-ul NATO = comunism la puterea a doua. Nici pe vremea raposatului nu baricadai oamenii in casa pentru a facilita trecerea a trei blindate. In 1970, cand Nicolae Ceausescu i-a strans mana lui Richard Nixon la Bucuresti, romanii au aruncat cu flori in omologul american, care s-a plimbat prin vechea noastra Capitala intr-o limuzina decapotabila. Cum a reusit Ceausescu sa infiltreze securitatea atat de bine, incat nu s-a vazut nici cea mai mica teava de pistol? Dupa aproape 40 de ani, suntem somati cu arsenale sofisticate, de la pusti siciliene la  mitraliere UZI! Impotriva cetatenilor s-a declansat un razboi psihologic primitiv, la care televiziunile si-au cuplat satelitii, ce nu mai contenesc sa arate pe unde vor mai fi blocati anarhistii NATO. Pe langa prezenta fizica a cetatenilor, deloc agreata de agentii secreti, ne este interzis cu desavarsire fotografiatul ori stationatul pe marginea tronsoanelor oficiale. In caz contrar, „nu se poate garanta ca posesorul mijloacelor cu lentila nu va fi saltat”, dupa cum notifica un agent S.P.P.
Beneficiind de participarea a 50 de sefi de stat si premieri, 87 ministri si consilieri, 3.000 de delegati oficiali, 28.000 de lucratori ai fortelor de ordine, adica aproximativ cat o distributie la un film de Sergiu Nicolaescu, evenimentul va fi cu siguranta un „best of” al manifestarilor organizate vreodata in Romania. Sunt multe voci care spun ca, desi summit-ul nu aduce romanului „lapte, carne, unt si oua”, tot ne vom alege cu castigul de imagine. Vax! Ce se intampla daca un singur ziarist (din cei 3.500) iese din „coloana oficiala” (si este foarte probabil sa se intample asa, avand in vedere renumele pe care Tara Romaneasca il are prin Europa) si realizeaza un reportaj despre cele care nu se vad la summit? Va fi de ajuns pentru ca restul de 99% de bla-bla-uri sa nu fie auzite de nimeni.
Si Madridul a avut un summit in 1997, si Istanbulul – in 2003, insa nicaieri nu a fost semnalat un asemenea exces de zel, in ciuda masurilor real exceptionale. In 2008, Romania a inceput sa arunce cu solutiile absurde, odata cu isterizarea populatiei care se va confrunta cu o atmosfera sumbra, de-a dreptul mormantala. A mai ramas sa se opreasca curentul si gazele, sa se instituie baricade pe strazi si puncte de control la intrarea in blocuri si orice mai poate sa le mai treaca prin cap celor care sunt pusi sa asigure securitatea summit-ului, eliminand orice risc potential, in spiritul filosofiei celui care a inaltat monstruosul edificiu.
Pe langa prezenta fizica a cetatenilor, deloc agreata de agentii secreti, ne este interzis cu desavarsire fotografiatul ori stationatul pe marginea tronsoanelor oficiale. In caz contrar, „nu se poate garanta ca posesorul mijloacelor cu lentila nu va fi saltat”, dupa cum notifica un agent S.P.P.
Beneficiind de participarea a 50 de sefi de stat si premieri, 87 ministri si consilieri, 3.000 de delegati oficiali, 28.000 de lucratori ai fortelor de ordine, adica aproximativ cat o distributie la un film de Sergiu Nicolaescu, evenimentul va fi cu siguranta un „best of” al manifestarilor organizate vreodata in Romania. Sunt multe voci care spun ca, desi summit-ul nu aduce romanului „lapte, carne, unt si oua”, tot ne vom alege cu castigul de imagine. Vax! Ce se intampla daca un singur ziarist (din cei 3.500) iese din „coloana oficiala” (si este foarte probabil sa se intample asa, avand in vedere renumele pe care Tara Romaneasca il are prin Europa) si realizeaza un reportaj despre cele care nu se vad la summit? Va fi de ajuns pentru ca restul de 99% de bla-bla-uri sa nu fie auzite de nimeni.
Si Madridul a avut un summit in 1997, si Istanbulul – in 2003, insa nicaieri nu a fost semnalat un asemenea exces de zel, in ciuda masurilor real exceptionale. In 2008, Romania a inceput sa arunce cu solutiile absurde, odata cu isterizarea populatiei care se va confrunta cu o atmosfera sumbra, de-a dreptul mormantala. A mai ramas sa se opreasca curentul si gazele, sa se instituie baricade pe strazi si puncte de control la intrarea in blocuri si orice mai poate sa le mai treaca prin cap celor care sunt pusi sa asigure securitatea summit-ului, eliminand orice risc potential, in spiritul filosofiei celui care a inaltat monstruosul edificiu.
Lian VACARENCU

Posted in Actualitatea internă, Editorial, Eveniment Constanta, Eveniment National | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Liberalii mituiesc divinitatea

Posted by admin® pe Aprilie 1, 2008

de Mariuca ANDRONE

„In 2008, Dumnezeu este liberal” cadelnita, mai abitir ca un popa abtiguit de degustarea vinului pentru impartasanie, Adrian Iorgulescu in postura de ministru al Culturii si propagandist penelist. Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face in an electoral, asa cum nu au stiut nici predecesorii lui in ale politicii, cei care l-au inregimentat pe bunul Dumnezeu ba in P.S.D, ba in P.D., ba pe la P.N.G. basca la P.N.T.C.D. si P.R.M.!

     Si daca pedeseristul Vacaru o fi avut de facut cateva sute de matanii  dupa ce a adus divinitatea in ograda liber cugetatorului Iliescu, ce cazne vor trebui sa indure liberalii sa li se ierte pacatul de a-l fi mituit pe Dumnezeu? Sau daca pedistii ar fi trebuit sa plateasca din sponsorizarile de partid acatiste la toate bisericile si manastirile din tara intru iertarea pacatului trufiei de a crede ca rezultatul referendumului pentru demiterea presedintelui Romaniei a fost vointa Domnului, liberalii vor trebui probabil sa ctitoreasca Catedrale ale Neamului in toate resedintele de judet pentru a le fi stearsa blasfemia! La drept vorbind, penelistii nu sunt primii care mituiesc divinitatea. Becali o face asa de des, incat nici Sfantul Petru fata in fata cu liderul P.N.G. nu va mai sti socoteala, astfel incat sa se dumireasca daca ii deschide poarta Raiului sau il da pe mana Necuratului. Nici cu Elena Udrea nu ne-ar fi rusine la acest capitol, in conditiile in care blonda prezidentiala, care trece pe la biserica de Pasti, de Craciun sau cand este profund… trista, face caz de divinitate doar daca are chipul unei icoane vechi de 100 de ani si valoarea baneasca pe masura. Pentru a nu-l mai aminti pe Basescu, presedintele ce nu rateaza nici o ocazie de a fi in dreapta inaltelor fete bisericesti, sperand astfel ca ii vor pune o pila la Tatal ceresc!
In ciuda antecedentelor mistice ale colegilor de esichier politic, liberalii ar fi putut sa se abtina in mituirea divinitatii. Fie si pentru ca din situatia lor procentuala nici Pronia cereasca nu ii mai salveaza. Poate au sperat,   totusi, ca transformandu-l pe Dumnezeu in agent electoral liberal se vor alege la pachet cu sobor de ingerasi, dar si cu Sfantul Gheorghe in platosa penelista. Primii – pregatiti sa dea din aripioare la urechile electoratului, dispus sa creada, fara a cerceta, ca guvernarea Tariceanu i-a scapat de toate necazurile de pe pamant si a transformat Romania intr-un nou Eden. Cel de-al doilea – inarmat cu toate ordonantele de Guvern, mai mult sau mai putin urgente (in raport de interese), sa-i tina piept balaurului… cotrocenist. Si daca nici asa nu se descurca P.N.L.-ul, poate se indura bunul Dumnezeu si-L retrimite pe taram mioritic chiar pe mantuitorul Iisus Hristos. Pregatit sa ia asupra lui toate pacatele guvernarii liberale, incepand cu debandada din Sanatatea Nicolaescului, trecand prin brambureala din Educatia lui Adomnitei, cu o halta in nebunia Justitiei Chiuariului si ajungand la bataia de joc pe care Vosganian a botezat-o taxa auto. Sincer vorbind, nici macar rastignirea Fiului pe crucea guvernamentala nu va aduce partidului, condus de premier, inca un mandat la Palatul Victoria, dar ce sa le mai explici  liberalilor dispusi chiar sa mituiasca divinitatea pentru a mai prinde patru ani de Putere? Eventual sa-i miruiasca Prea Fericitul Daniel cu „uleiul” Opozitiei, postura din care nu se moare… politic. Ba, mai mult decat atat, se obtine si iertaciunea pacatelor oligarhice, facute in  timpul petrecut la masa bucatelor guvernamentale. Daca liberalii nu cred acest „amanunt” pot cerceta prin curte taranista sau pedista, sau pesedista!

Posted in Actualitatea internă, Editorial | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

CCA – Comisia Ciordelii Autorizate

Posted by admin® pe Martie 31, 2008

de Valentin POPESCU

La ceas de vineri noapte, cand deja tiparnitele majoritatii gazetelor amutisera, Comisia Centrala a Arbitrilor delibera hoteste, dar previzibil, in favoarea… nasului camorei fotbalului romanesc: victorie la „masa verde” pentru Steaua! Steaua blaturilor anticipate, sugerate sau recunoscute, verde-n fata.

    O hotarare tampa, in dispretul logicii si al regulamentului (incalcat flagrant de arbitrul derby-ului Rapid – Steaua), insa in conformitate cu premonitia emanata de conducatorul fotbalului mascarit, Mircea Sandu.
Care va sa zica, o bricheta „parasutata” la doi-trei metri de capatana proaspatului medaliat al presedintelui-cotonogar da foc campionatului nostru de taraba. Nu a contat ca respectivul „arzator” nu atinsese frizura arbitrului cu vechi stagii la clubul militar, in clipa luarii stupidei decizii. Nici (ne)respectarea celor trei minute ultimative, aratate publicului, inaintea opririi jocului, nu a insemnat ceva in judecata divanului. Pe de alta parte, suntem constienti de insurmontabila dilematica in care se cufundase ucigasul rezultatului (onest) de pe teren. Cu doar 15 minute ramase pana la terminarea partidei, Deaconu nu putea risca inventarea unei lovituri de pedeapsa pentru rosi-albastri. Era clar ca intreruperea meciului devenise imperativul momentului. Altminteri, Steaua urma sa coboare definitiv in tenebrele anonimatului, departe de visele de marire ale jalnicului patron de invective.
Decizia C.C.A. nu va servi disciplinarii fanilor cu carente de comportament. Pe mai departe, zbuciumatele galerii vor intra in coliziune atunci cand frustrarea va navali peste ele. Verdictul venit in „noaptea cutitelor lungi” este lipsit de temei si va inflama cat cuprinde suflarea microbistilor patimasi. Dupa nenumarate audieri si investigatii (sterile), nimeni nu a aflat din mana cui a plecat  OZI (obiectul zburator identificat). Daca „lansatorul” avea in CV apartenenta (ne)declarata la clubul din Ghencea, nu ar fi fost proba de netagaduit a mizerabilei diversiuni? De ce nu, dar organizatorii au tot dreptul sa speculeze si pe seama unui scelerat, caruia nu i s-a verificat fisa medicala la patrunderea pe stadion. Un lucru este cert: nu ai dreptul sa emiti o sentinta fara sa prinzi… criminalul. Imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca in locul „prastiasului” aveam de-a face cu un killer dezaxat. Sa credem ca atata ciopor de Politie, Jandarmerie si bodyguarzi nu a fost capabil sa-l depisteze pe tintasul cu intentii dusmanoase?! In conditiile unui raspuns afirmativ, neindoielnic, sefii C.C.A. trebuiau sa se abtina de la analiza si concluzii. Ce ne facem, insa, daca conditionalul… „daca” este strans legat de interesele meschine ale fiecaruia dintre judecatori?
Pe baza „subtirimii raportului” intocmit de nevolnicul arbitru Alexandru Deaconu, Comisia Centrala a Arbitrilor schimba soarta campionatului, oferind satisfactie pramatiilor si ciorditorilor de puncte. Precedentul a fost creat si, de acum incolo, dracu’ ne-a luat. O iuda strasnic camuflata in galeria adversarilor are mari sanse sa intoarca rezultatul cu ajutorul unui lansator de „ciudatenii”, mai mult sau mai putin contondente, prin preajma arbitrilor. Mai mult, pentru ca efectele prostiei incep sa muste, sa nu ignoram meciurile internationale, unde bumerangul brichetei ne poate lovi naprasnic in tentativa viitoarelor calificari. Morala? Diletantismul reprobabil prin nocivitatea pungaselii in fotbal ne va costa la fel de mult ca impostura.
Pe mai departe, zbuciumatele galerii vor intra in coliziune atunci cand frustrarea va navali peste ele. Verdictul venit in „noaptea cutitelor lungi” este lipsit de temei si va inflama cat cuprinde suflarea microbistilor patimasi. Dupa nenumarate audieri si investigatii (sterile), nimeni nu a aflat din mana cui a plecat  OZI (obiectul zburator identificat). Daca „lansa-torul” avea in CV apartenenta (ne) declarata la clubul din Ghencea, nu ar fi fost proba de netagaduit a mize-rabilei diversiuni? De ce nu, dar orga-nizatorii au tot dreptul sa speculeze si pe seama unui scelerat, caruia nu i s-a verificat fisa medicala la patrunderea pe stadion. Un lucru este cert: nu ai dreptul sa emiti o sentinta fara sa prinzi… criminalul. Imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca in locul „prastiasului” aveam de-a face cu un killer dezaxat. Sa credem ca atata ciopor de Politie, Jandarmerie si bodyguarzi nu a fost capabil sa-l depisteze pe tintasul cu intentii dusmanoase?! In conditiile unui raspuns afirmativ, neindoielnic, sefii C.C.A. trebuiau sa se abtina de la analiza si concluzii. Ce ne facem, insa, daca conditionalul… „daca” este strans legat de interesele meschine ale fiecaruia dintre judecatori?
Pe baza „subtirimii raportului” intocmit de nevolnicul arbitru Alexandru Deaconu, Comisia Centrala a Arbitrilor schimba soarta campionatului, oferind satisfactie pramatiilor si ciorditorilor de puncte. Precedentul a fost creat si, de acum incolo, dracu’ ne-a luat. O iuda strasnic camuflata in galeria adversarilor are mari sanse sa intoarca rezultatul cu ajutorul unui lansator de „ciudatenii”, mai mult sau mai putin contondente, prin preajma arbitrilor. Mai mult, pentru ca efectele prostiei incep sa muste, sa nu ignoram meciurile internationale, unde bumerangul brichetei ne poate lovi naprasnic in tentativa viitoarelor calificari. Morala? Diletantismul reprobabil prin nocivitatea pungaselii in fotbal ne va costa la fel de mult ca impostura.

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Onoare de papagal

Posted by admin® pe Martie 30, 2008

de Mariuca ANDRONE

Sa nu va mire, au si penatele onoarea lor! Chiar si atunci cand ciripesc in colivii… prezidentiale precum Stolojan. Ba, mai mult decat atat, el  face mare caz de-a lui onoare, gasita taman in echipa Basescu.

     Si noi care am crezut ca echipa lui Basescu este Romania? Nu de altceva, dar presedintele tarii nu face parte din team-uri de partid. Teoretic, cel putin. Practic, realitatea este cea din „trilul” Stolojanului: „Pentru mine este o onoare sa fiu in echipa cu Emil Boc si domnul presedinte Traian Basescu”. Sau, mai pe sleau spus, echipa presedintelui Romaniei este, de fapt, „adunatura” P.D.-L.-ista. Chestiune stiuta de altfel, dar care capata o si mai mare greutate cand este ciripita de Stolo. Adica, de fostul baiat de mingi al presedintelui Iliescu, ex-presedintele P.N.L., usuit de penelisti, fostul candidat la Presedintia Romaniei, caruia i-a fost stearsa candidatura cu doua lacrimi, si actualul pedelist, ce se revendica liberal in partidul pastorit de Basescu. Asta da politician de (cu) onoare!
A incercat el sa si-o repereze dupa ce Tariceanu l-a desemnat, alaturi de Emil Boc, drept papagalul lui Basescu, dar nu a reusit decat sa-si zburataceasca putin penele (de)colorate. Ba, mai mult decat atat, s-a si  lovit cu aripa pedelista in stacheta vorbirii politice a premierului. Vorbire pe care Stolojan o considera cazuta pe treptele limbajului politic. Asa o fi, dar in nici un caz pe una inferioara celor „ocupate” de gaozarii si pasaricile Basescului. Pai, daca premierul poate fi acuzat de limbaj politic nepotrivit, presedintele jignirilor hahaite cum mama pedelistilor vorbeste? In nici un caz elevat. Nu de altceva, dar expresii gen „gaozar” sau „pasarica” nu se incadreaza in aceasta categorie.
Trebuie recunoscut, insa, ca nici macar papagalii, precum Emil Boc sau Teodor Stolojan, nu reproduc magariile de limbaj iesite din gura prezidentiala. Compenseaza, in schimb, la repetarea… papagaliceasca a ideilor propagate de la Cotroceni. Ca niste yes-mani de „onoare” ce sunt, atat Boc, cat si Stolojan nu mai emit catre electorat si nici macar catre ai lor colegi de partid pareri sau decizii proprii. Or avea sarmanii papa… (scuzati!) politicieni asa ceva, dar cand te acoperi cu onoarea familiei Basescu, cum sa ganguresti altcumva decat ea. Sa nu mire pe nimeni daca maine-poimaine, Stolojan ne va povesti despre succesurile lui…
Asa cum „nareaza” acum despre oligarhul Tariceanu, basca alti oligarhi liberali, fara a privi cu atentie in ograda Cotroceniului pedelizat. Acolo unde isi fac veacul Casunenii, Cocosii si alti regi ai asfaltului sau te miri ce printisori ai afacerilor la/sub limita legii. Cum premierul presedinte de partid liberal a avut aceleasi interese financiar-economice si cand la carma partidului se afla Theodor Stolojan, nu putem sa nu ne intrebam de ce nu a sesizat atunci actualul „onorabil” pedelist tendintele oligarhice ale Tariceanului. Poate nu avea dreptul la opinie. Las’ ca si l-a gasit acum in P.D.-L., repetand, precum papagalul, opiniile altora. Sau, mai corect spus, ale altuia, pe nume Basescu. Cam asta acuza si premierul acum: „Adevaratii liberali nu au ce sa caute in P.D.-L., acolo unde delictul de opinie se pedepseste”. La drept vorbind, Tariceanu a spus un adevar, omitand, insa, altul: si in P.N.L. se intampla acelasi lucru. Si marturie in acest sens pot depune destui penelisti. Il amintim acum doar pe Cristian Boureanu, dar lista este mult mai lunga.
Pana una alta un lucru este cert : fostii aliati au dat la spate dreptatea si adevarul si au impins in fata circul rafuielilor personale. Intarata-i drace!

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Aratos si prost, la Summit ai rost

Posted by admin® pe Martie 28, 2008

Esti inalt, chipes, cu o conditie fizica de invidiat si politist?! Ai nimerit lozul potrivit din urna I.G.P.R.-ului! Tu, ala burtosul, chelosul, da-da, de tine este vorba – de agentul rutier cel de toate strazile noastre – daca nu stiai pana acum, in numele Summit-ului NATO fa bine si ascunde-te pe unde oi apuca in zilele descinderii oficialilor nord-atlantici! Politia Romana nu te vrea descoperit! Se pregateste o parada a modei politienesti! I.G.P.R. vrea sa le prezinte oaspetilor de seama cat de dotat este efectivul de Politie in Romania, si in niciun caz in latime… Drept dovada, asistam la un amplu proces de permutari! 800 de „manechine” din toate inspectoratele de Politie judetene au luat recent drumul Capitalei.

     Frumosii au fost detasati si acum se instruiesc degraba pentru imaginea marelui eveniment. Nici un amanunt nu trebuie ratat. Atentie! De dragul Summit-ului militaresc, Politia organizeaza o intampinare asemenea celor pregatite in zilele festive de acum mai bine de 18 ani…
O fi sucombat comunismul! Militia este, insa, inca in viata, la fel si comandantii ei, prezenti in Ministerul Apararii Nationale si prin inspectoratele de Politie judetene. Asa ca nu ne puteam astepta decat la organizarea unui eveniment kitschos. Era greu de inchipuit ca fostele cadre comuniste s-au tratat de marasmul socialist! Dar chiar pe fata?! N-or sti vizitatorii nord-atlantici, prin ochii Securitatii, cat de prezentabila este Politia in Romania si in alte hotare?! Agenti rutieri burtosi sunt peste tot! Ce tara a mai facut vreo astfel de triere?! Este normal sa iei cateva masuri de securitate, dar pana la a epata in prostie in halul asta este drum lung. Daca la angajare dicteaza experienta profesionala si competenta, cum se poate ca pe durata Summit-ului criteriile de incadrare sa paleasca in fata expresiei masculine?!
Consiliul Combaterii Discriminarii, organism al democratiei (!), ar avea multe de obiectat cu detasarile politienesti in functie de imagine. Pacat, draga I.G.P.R., ca nu ai apucat sa te consulti si sa te confrunti cu realitatea. Uite asa iti superi slujitorii! Discriminare scrie pe frontispiciul tau! Singurele criterii fizice care s-ar fi impus si nu i-ar fi lipsit pe politisti de egalitate in drepturi ar fi fost punctul de vedere medical si psihologic. Intreaga descindere nord-atlantica ar fi avut nevoie de asistenta unor politisti sanatosi fizic si mintal si competenti, fie ei chiar si burtosi. Si Codul Muncii – tot al unei tari democratice, asa cum vrem sa ne dam si noi – ti-ar fi stipulat cateva, prea aratosule I.G.P.R.! Daca iti angajezi cadrele ca la carte, in functie de vechimea in munca si capabilitate, nu are ce cauta criteriul prezentabil, cand vine vorba de Summit sau de orice alt eveniment! Cu putina rabdare si bataie de cap ai fi invatat ce inseamna democratia si nu mai iscai atata ridicol!
Agenti rutieri burtosi sunt peste tot! Ce tara a mai facut vreo astfel de triere?! Este normal sa iei cateva masuri de securitate, dar pana la a epata in prostie in halul asta este drum lung. Daca la angajare dicteaza experienta profesionala si competenta, cum se poate ca pe durata Summit-ului criteriile de incadrare sa paleasca in fata expresiei masculine?!
Consiliul Combaterii Discriminarii, organism al democratiei (!), ar avea multe de obiectat cu detasarile politienesti in functie de imagine. Pacat, draga I.G.P.R., ca nu ai apucat sa te consulti si sa te confrunti cu realitatea. Uite asa iti superi slujitorii! Discriminare scrie pe frontispiciul tau! Singurele criterii fizice care s-ar fi impus si nu i-ar fi lipsit pe politisti de egalitate in drepturi ar fi fost punctul de vedere medical si psihologic. Intreaga descindere nord-atlantica ar fi avut nevoie de asistenta unor politisti sanatosi fizic si mintal si competenti, fie ei chiar si burtosi. Si Codul Muncii – tot al unei tari democratice, asa cum vrem sa ne dam si noi – ti-ar fi stipulat cateva, prea aratosule I.G.P.R.! Daca iti angajezi cadrele ca la carte, in functie de vechimea in munca si capabilitate, nu are ce cauta criteriul prezentabil, cand vine vorba de Summit sau de orice alt eveniment! Cu putina rabdare si bataie de cap ai fi invatat ce inseamna democratia si nu mai iscai atata ridicol!
Daca tot ai pornit circul, macar sa-ti si iasa! Este de sperat acum ca inaltii oaspeti sa nu aiba curiozitatea sa iasa din Capitala si sa dea cu ochii de agentii sub acoperire, mai putin prezentabili! Desigur este o gluma! Si numai tu, draga I.G.P.R., ai putea pune botul ca-ti dorim asa ceva! Esti singurul care crezi ca oficialii nord-atlantici au venit sa ne admire politistii?! Eventual, fac o vizita pe la institutiile militare pentru inca o recrutare pentru carnea de tun din Afganistan sau alte meleaguri, unde NATO face legea! Nicidecum nu o sa observe marea pregatire comunista, si, daca o va face, nicicum nu o sa o aprecieze… Nu ca ar fi ceva de apreciat! Sa nu ne intelegi gresit…
Camelia MATEI

Posted in Actualitatea internă, Editorial | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Notei 2” i se… indoaie de C.E.D.O.

Posted by admin® pe Martie 27, 2008

de Valentin POPESCU

     Cand procurorul general al Romaniei se tanguia sfasietor de lugubru de numarul halucinant al dosarelor revenit pe cap de procuror, deplangand precara pregatire profesionala a multor subalterni, nimeni dintre muritorii de rand nu intrevedea cat de aproape ii „sedea” incompetenta.

     Vorba vine nimeni… Doar in urma cu un an, doamna Laura Codruta Kovesi primise (in dar de la Basescu?) pe postul de adjunct al Procuraturii Generale a Romaniei o procuroare ce picase examenul de admitere ca… simplu procuror. A urmat, asa cum ne-am obisnuit, castigarea nelipsitei contestatii. Dupa adunarea caprei penale cu varza dreptului procesual si a altor discipline de specialitate, media generala i-a ajuns, taras-grapis, la „laudabila” nota 6,58. Emotionant. Dar nu pentru multa vreme. Caci, la testarea cunostintelor privind „Drepturile Omului”, viitorul adjunct al procurorului general obtine, atentie, 2,85 (!!!). Mai precis, este vorba de specialitatea ce viza jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.).
Uluitor si incredibil pentru prapadita noastra Justitie, declasata, de 18 ani de zile incoace, in toate topurile increderii romanilor. Un procuror repetent la jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, pe numele si prenumele ei Gabriela Scutea, este promovata politic – cu propteaua fostului ministru al Justitiei, Monica Macovei, in varful Parchetului General. Oare cine se mai poate iluziona ca libertatea de exprimare si libertatea individului vor fi respectate (vezi ce s-a intamplat cu tinerii germani dornici sa protesteze anti-NATO si antiviolenta in Romania) cand o madmoazela ignoranta, care socheaza C.S.M. printr-o crasa lipsa de profesionalism, este impinsa intr-o functie de asemenea importanta pentru democratizarea tarii? Mai mult, chiar in anul pierderii examenului de grad profesional, pupila lui Macovei avea sa fie propusa si la sefia Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica, la Parchetul instantei supreme. Din nou, C.S.M. se simte lezat de prestatia piloasei procuroare, astfel ca Scutea este… scutita sa mai ocupe inalta functie.
Sa nu se creada ca intotdeauna Consiliul Superior al Magistraturii a reactionat ferm si intolerant la traficul de influenta. Amintiti-va de scandalul examenelor falsificate, chiar in „curtea” C.S.M. Monitorizate audio-video de procurorii D.N.A., respectivele examene au fost suspicionate de frauda, magistratii depasind limitele legalitatii. Fie si numai faptul ca un membru C.S.M. (supravegheat, fotografiat si interceptat telefonic) s-a compromis iremediabil, acceptand… vin si peste pentru a intinde o mana de ajutor unui procuror sa fie numit la sefia Parchetului Judecatoriei (Sectorul 4, Bucuresti) denota putreziciunea sistemului. Oribila spaga nu face decat sa copieze la indigo palinca si caltabosul ministrilor samsari. In ambele situatii, fapte nedemne si penibile pentru rangul demnitarilor. Nimic insa neobisnuit. In timp ce noi ne imbecilizam intr-o stare de asteptare pasiva a viitorului salvator, iata, pana si-n „piramida dreptatii” se fac jocuri dintre cele mai murdare. Concluzia? In cinci cuvinte se poate sintetiza adevarul din spatele amagirii romanilor: Justitia este pe toboganul pierzaniei.

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Mic in top, mare in pot!

Posted by admin® pe Martie 26, 2008

de Mariuca ANDRONE

     Asa este Marean care… este candidat la Primaria Capitalei! Mic in topul procentelor, acolo unde abia a ajuns la jumatatea lui Oprescu. Mare in potul afacerilor, categorie la care Oprescu nu il ajunge nici la jumatate.

     Sondajul INSOMAR este cat se poate de elocvent in privinta increderii  bucurestenilor in cei doi pesedisti, angrenati, oficial sau nu, in competitia pentru Primaria Capitalei: 46,9% – Sorin Oprescu, 20,8% – Marian Vanghelie. In mod cert, toata floarea cea vestita a P.S.D., de la „petalele” lui Geoana pana la „radacina” lui Iliescu, trecand prin „tulpina” lui Mitrea, a mirosit aceasta cercetare sociologica. Mai mult ca sigur, celor trei li s-au dilatat narile pesediste de miasma diferentei considerabile dintre Oprescu si pedelistul Blaga, basca de cea dintre acelasi Oprescu si liberalul Orban. Si totusi, s-a strambat din nas la ideea ca Vanghelie sa nu fie candidatul care este! Se pare ca cele mai mari probleme „olfactive” le are Geoana, prin preajma caruia plutesc izuri pedeliste dinspre Cotroceni. Doar asta ar fi explicatia pentru indarjirea de care da dovada liderul P.S.D. in sustinerea lui Vanghelie ca potential candidat al partidului pentru Primaria Bucurestilor. Pai, cand arunca in batalia pentru Capitala un „gladiator” caruia i-au cazut muschii procentelor, cum sa nu il acuze lumea politica (si chiar ai lui colegi de partid) ca face jocul Basescului? Si, mai mult decat atat, cum sa nu fie banuit de oarece intelegeri pre-electorale in schimbul unor avantaje post-electorale cu partidul de suflet al presedintelui? Sau poate ca liderul P.S.D., constient de „potenta” lui Vanghelie in materie de procente, nu vrea sa lase „impotenta”… decizional organizatia de Bucuresti care l-a propus si il sustine pa Marean care este candidat.

Stand stramb si judecand drept, nici unei organizatii nu i-ar conveni ca decizia luata in teritoriu sa fie calcata in picioarele conducerii centrale a partidului. Stand drept si judecand stramb, desemnarea lui Sorin Oprescu drept candidat la Capitala ar insemna „strambarea” deciziei  organizatiei P.S.D. Bucuresti, care il sustine pe Marian Vanghelie. Stand, insa, drept si judecand asijderea, pentru acest partid, din care fac parte si pesedistii bucuresteni, Sorin Oprescu este o solutie mai buna decat Marian Vanghelie. Fie si pentru ca Marean, cu toate vanghelioanele, micii si berile oferite bucurestenilor, nu este un personaj de stanga, chiar daca el s-a revendicat asa in fata lui Iliescu. Mai mare gafa nici ca se putea, dar de unde nu-i social-democratie in afacerile lui Vanghelie nici macar tatucul pesedist nu poate cere! Dand la o parte aspectele doctrinare, putin importante cand se pune problema alegerii unui primar, ramane problema procentelor cu care sunt creditati cei doi potentiali candidati. Si la acest capitol nu mai incap discutii legate de stanga, dreapta sau… centru. Centrul partidului, care trebuie sa ia, totusi, o decizie, oricat ar incerca Mircea Geoana sa o amane. Noroc cu summit-ul NATO! Dar va trece si el, si la varful P.S.D. va trebui sa se ia o hotarare. Nu de altceva, dar se apropie repejor campania electorala… Campanie in care trebuie sa intre fie Vanghelie, fie Oprescu. Cale de mijloc sau, mai corect spus, a treia cale nu mai este. Un Cristian Diaconescu, potential candidat la Primaria Bucurestilor, este o alternativa cel putin… ciudata. Nu neaparat din cauza politicianului Diaconescu, cat din cauza apetentelor bucurestenilor. Pai, daca 16% dintre ei nu au auzit de Vasile Blaga, ce procent nu cunoaste existenta politica a purtatorului de cuvant al P.S.D.? Probabil ceva mai mare! Pana una-alta, adica pana dupa summit, taberele pro si contra Vanghelie sunt obligate sa gaseasca o solutie. Solutie care este… Oprescu, daca se iau in calcul procentele din sondaje. Si daca se tine cont ca, in 2000, la confruntarea doctorului Oprescu  cu marinarul Basescu, diferenta de procente a fost mai mica de 1…

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Contracte masluite, transferuri manarite

Posted by admin® pe Ianuarie 22, 2008

de Sorin TEODOREANU

Spectaculosul fotbal intern tine, inca o data, prima pagina a ziarelor, reusind sa capteze chiar si atentia celor mai putin initiati in acest domeniu. Nu insa prin cine stie ce performante notabile, care sa ne mai scoata din anonimatul in care ne aflam alaturi de tarile din lumea a 3-a a sportului rege. „Liga lui Mitica“ ia fata Bundesligii sau a Primerei Division cu un scandal ce arunca inca un bolovan peste prapaditul fotbal romanesc. Scandalul iscat de Directia Nationala Anticoruptie, care acuza mai multi oameni de fotbal din Romania de afaceri murdare si delapidare, tinde sa nu fie o simpla joaca, asa cum a mai fost in trecut. Giovanni si Victor Becali, Cristi Borcea, Gheorghe Netoiu, Sica Puscoci, George Copos, M.M. Stoica, Mircea Stoenescu, Gheorghe Popescu sau Jean Padureanu au devenit tinte vii pentru vanatorii de la D.N.A., dornici de a rupe in bucati manariile din fotbalul romanesc.

Au fost studiate mai multe dosare in care sunt luate la puricat aceste personaje mioritice ce si-au insusit, de-a lungul anilor, milioane de verzisori. Nici macar unul dintre „aliatii“ acestora, F.R.F., nu mai pare dispus sa suporte escrocheriile unora, pentru care fotbalul chiar este o afacere. Astfel, prin Mircea Sandu si Ionut Lupescu, Federatia Romana de Fotbal a pus la dispozitia anchetatorilor aproximativ 700 de dosare. „De un an si jumatate sau doi colaboram cu D.N.A. si toate autoritatile statului in problema transferurilor. Cred ca noi am dat cam 700 de dosare de transferuri. Sunt 50-60 de impresari licentiati de federatie, nu stiu cati au facut transferuri in perioada respectiva“, a spus directorul general al federatiei, Ionut Lupescu. Dintre toti cei amintiti mai sus, cel mai vizat pare a fi patronul Rapidului, George Copos, cel care a profitat de functia de vicepremier pe care a detinut-o la un moment dat pentru a modifica Legea Sportului. Astfel, daca pana in 2005 statutul de profesionist era conditionat de un contract individual de munca, dupa ordonanta de urgenta emisa in decembrie 2005, acest contract individual de munca era transformat intr-o conventie civila, aceasta din urma nerecunoscand niciun drept al angajatului, dar fiind ca este mult mai convenabila pentru angajator. Revenind la transferurile dubioase ce au atras atentia D.N.A.-ului, totul a pornit de la acela al atacantului Florin Bratu de la Rapid la Galatasaray in 2003. Jucatorul ii costase pe oficialii turci 1.750.000 dolari, bani incasati de Gica Popescu in numele sau, dar si pentru Rapid si firma de impresariat a fratilor Becali. Totusi, in contul celor de la Rapid aveau sa ajunga doar 630.000 dolari, iar in registrul contabil urmand sa fie inregistrati doar 100.000 dolari!!! Un alt caz este cel al dinamovistului Paul Codrea, transferat la Genoa in anul 2000 pentru suma de 2.750.000 dolari. Dupa ce un impresar italian si-a oprit un comision de 120.000 dolari, restul de 2.630.000 dolari au intrat direct in contul lui Dinamo, ati fi tentati sa credeti…Gresit, s-au dus direct in buzunarul impresarului Ioan Becali, cel care intermediase tranzactia. Dupa aceasta „incalzire“ a oamenilor din fotbal, aveau sa urmeze marile tunuri: Mutu, Marica sau Marius Niculae. Primul dintre ei avea sa fie vandut oficial pentru suma de 2.100.000 dolari de la Dinamo la Inter Milano, insa D.N.A.-ul este convins ca adevarata suma este de 7,8 milioane dolari! In cazul lui Marica, pe ruta Sahtior – Dinamo par a se fi pierdut 5,2 milioane dolari, iar in cazul lui Marius Nicuale, pe traseul Sporting Lisabona – Dinamo s-au evaporat alte 4 milioane dolari. Investigatiile D.N.A.-ului, ce se intind intre 1998 si 2005, au scos la iveala (ne referim doar la cazurile dovedite, exceptand ancheta in cazul Mutu, Marica, M. Niculae) un prejudiciu adus statului de 14,8 milioane dolari, aceasta suma fiind delapidata in urma a 12 transferuri. In aceste cazuri, toti cei invinuiti risca inchisoarea pentru inselaciune (intre 10 si 20 de ani), evaziune fiscala (intre 6 luni si 15 ani) sau spalare de bani (intre 3-15 ani). Ramane de vazut in ce mod se va derula in continuare aceasta ancheta si, mai ales, cum se va termina ea. Dovezile sunt clare, ramane de vazut cum se va aplica legea si in cazul celor care intr-adevar aduc prejudicii majore statului si pun o pata pe emblema fotbalului romanesc.

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Cioaca“ prezidentiala

Posted by admin® pe Ianuarie 21, 2008

de Adrian GEORGESCU

Presedintele Romaniei a solicitat, saptamana trecuta, inceperea urmaririi penale a unui lot de opt fosti si actuali ministri. Caltabosii „imparatului“ Remes, tradarea de tara a lui Zsolt Nagy, termopanele lui Adrian Nastase si alte asemenea l-au determinat pe Traian Basescu sa-i ceara ministrului interimar al Justitiei, Teodor Melescanu, sa-si dea avizul pentru cercetarea lor. Desi, teoretic, modul in care inaltii demnitari sunt pusi sa dea socoteala pentru posibile incalcari ale legii este socotit un fapt benefic oricarei societati, modul in care presedintele a actionat in acest caz este susceptibil de banuieli. Nu de alta, dar miza alegerilor, combinata cu posibilitatea de a controla procurorii D.N.A. si cu cea a indepartarii ministrilor incomozi, constituie, dincolo de orice indoiala, principalele motive pentru care cei opt au fost pusi in stand-by.

Dincolo de scopul urmarit, care insumeaza, in definitiv, aspiratiile presedintelui, nici pasii procedurali urmati de acesta nu sunt de natura sa ne convinga de bunele sale intentii. Ministrul Apararii si (deocamdata) al Justitiei, Melescanu a fost transformat, fara voia lui, intr-un postas prezidential, obligat sa-si puna parafa pe deciziile lui Basescu. Si totusi, putin curajos, putin strans cu usa de diverse interese de partid(e), „militarul“ s-a vazut nevoit sa accepte jocul prezidential de-a „ia dosare, da-mi dosare“. Puerilitatea gestului sau, de a solicita in schimbul avizului dosarele celor in cauza, este demontata de conjunctura politica careia trebuie sa-i faca fata seful Justitiei. Ironia sortii consta in jocul abil al presedintelui, care-si rade in barba de situatia lui Melescanu. Care trebuie, pe de o parte, sa dea „favorabil“ urmaririi penale ale unor ministri liberali (Paul Pacuraru, Tudor Chiuariu, Decebal Traian Remes), a unor pesedisti (Adrian Nastase, Miron Mitrea), care sustin – deocamdata, cel putin – Guvernul Tariceanu, si, in acelasi timp, sa faca fata cerintelor impuse de prevederile legii.
                 
Pe de alta parte insa, cel mai mult dezgusta comportamentul prea putin dezinteresat al presedintelui. Departe de a se erija in Fat-Frumosul care-si poarta cruciada impotriva coruptiei, Basescu „uita“ ca orice om – ministru sau nu – are dreptul sa se apere impotriva unor acuzatii, in speta sa afle despre invinuirile care i se aduc. In acest caz, cei opt „suspecti de serviciu“ nu au posibilitatea sa-si probeze, cu documente sau alte mijloace, nevinovatia. Ceea ce contravine nu numai amaratelor de legi autohtone, ci si Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care arata ca invinuirile trebuie aduse imediat la cunostinta celor acuzati. De altfel, privarea de acest drept esential, coroborata cu prevederile Legii raspunderii ministeriale (care spune ca presedintele poate suspenda un ministru daca acesta este cercetat penal), il transforma pe Traian Basescu, dintr-un garant al libertatilor, intr-un mic posibil dictator, capabil sa darame un Guvern incomod prin decimarea demnitarilor lui. Sa ne amintim doar de fostul ministru Atanasiu, care a fost demis, cu toate ca nu a fost gasit niciodata vinovat.
                   
Intrebari naste si „instrumentarul“ care a stat la baza deciziei de incepere a urmaririi penale formulate de seful statului. Lipsa dosarelor, care nu-i fusesera remise acestuia, duce cu gandul la formularea unor acuzatii pe baza unor simple banuieli ale unor procurori (mai mult sau mai putin prezidentiali). Mai mult insa. Desi, la cererea interimarului, documentele i-au fost inmanate, acestea au venit in plicuri inchise si sigilate, cu mentiunea clara de a ramane asa. Nu de alta, dar (spune Basescu), nu-i treaba ministrului Justitiei sa stie de probele de la dosare.

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Consumatorul „gaina“

Posted by admin® pe Ianuarie 20, 2008

de Camelia MATEI 

Spatiul, de la cel inconjurator pana la cel intim, ne este invadat zilnic de mesajul publicitar! Cutiile postale sunt varfuite constant cu reviste ce ne intoxica cu reclame. Odata ce calcam intr-un supermarket sau intr-un amarat magazin de cartier, produsele de pe rafturi ne imbie cu preturi promotionale. Orice pas inseamna intoxicare cu mesaj publicitar! Nici strada nu ne fereste de ademenirea soldurilor. Nu este loc pe care sa-l strabati si sa nu-ti fagaduiasca undeva la inaltimea blocurilor sau a panourilor oferta cea mai buna, devenita deja ridicola, in contextul in care toate sunt cele mai bune. Pana si serviciile bancare au adoptat un astfel de sistem! Ofertele, in speta dobanzile, daca ne referim la unitatile bancare, cu toate sunt cele mai cele, din pacate, toate poarta fatis un indemn manipulator, nicidecum publicitar! Vestea este mai putin o noutate pentru omul de rand! Romanul a trait pe pielea lui ce inseamna promisiunile publicitare.

Odata intrat intr-un magazin, in jocul super-ofertelor, el a cheltuit pana si ultimul leu! Urmarea a simtit-o pe pielea lui! S-a intors acasa cu o sacosa plina de nimicuri pentru care a platit cu varf si indesat. Pe de alta parte, indatorat, romanul a apelat la greu, dar cu incredere, la creditarea bancara! Ca mai apoi sa vada cu ochii lui cum dobanda de 5% a ajuns peste noapte de 9% si l-a facut sclav al ratelor pe viata! Acest scenariu pe cat de inselator, pe atat de inrobitor, constituie insa un element de noutate pentru reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului. Autoritatii, doar cu numele de protector al consumatorului, i-a trebuit experienta primului an european si intrarea in cel de-al doilea pentru a gasi parghii de aparare a romanului prins in avalansa pseudo-promisiunilor promotionale. Publicitatea nu ne va mai agresa, nu ne va mai insela! Ne promit cu 1 februarie 2008 reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului. Unde a fost, insa, Autoritatea in toti acesti ani de liber comert?! Lipsa ei de reactie nu ne face decat sa credem, pe buna dreptate, ca a pactizat cu inamicul si a fost mai degraba de partea protectiei profitului producatorilor si comerciantilor! Deocamdata, noroc cu integrarea europeana, caci de binecuvantare vom vedea daca o fi vorba! Pentru ca europenii isi respecta potentialii clienti, draga noastra Autoritate pentru Protectia Consumatorului promite ca realmente va actiona pentru protectia acestuia in acord cu directivele comunitare. Pentru inceput, de la 1 februarie, va disparea de pe piata autohtona exprimarea gen „3+1 gratis“, care va fi inlocuita cu zicala „patru produse la pret de trei“. Desi exprima acelasi lucru, reprezentantii Autoritatii pentru Protectia Consumatorului spun ca aceasta este varianta corecta care ne-ar sugera ca achizitionam patru produse la pret de trei si… ceva. „In limita stocului“ este o alta capcana comerciala ce ne vinde pesemne un produs la pretul cel mai mic! Pentru ca este tentant si intrucat nimeni nu stie ce inseamna aceasta limita a stocului, producatorii si comerciantii etaleaza un produs pe cale de disparitie si isi fac reclama aproape gratuit. Ca aceasta poveste a limitei de stoc nu este altceva decat un siretlic o vedem zilnic in cazul firmelor de cosmetice, ale caror „limite de stoc“ dureaza cu anii! Iar expresia o intalnim de la cele mai banale produse – alimentare, cosmetice – pana in cazul marcilor auto! Autoritatea se angajeaza ca va amenda aceste abateri, intre care se enumara si sloganurile comerciale care ii indeamna pe copii sa-si convinga parintii sa le cumpere anumite produse. Crasa manipulare sora cu un profit de invidiat pentru producatori si comercianti va fi sanctionata de inspectorii O.P.C. cu sume cuprinse intre 3.000 si 30.000 lei, iar recidiva unei atari ademeniri inselatoare se va lasa cu o amenda de 60.000 lei. Amenzile sunt cat se poate de binevenite! Producatorii, cot la cot cu comerciantii si nestingheriti de ani buni de nimeni, si-au apropriat un castig de imagine si unul financiar fara prea mare efort creativ si banesc! Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului ne asigura, insa, ca va stingheri relatia manipulatoare! Tinem sa o asiguram si noi de ceva! Vom fi cu ochii pe ea!

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Chiulangioaica

Posted by admin® pe Ianuarie 16, 2008

de Adrian GEORGESCU

Cu cartile pe masa, fara sa mai ascunda „scopul luptei“, presedintele Romaniei prelungeste suspansul national in privinta Noricai Nicolai. Constient ca procentele alegerilor depind exclusiv de imaginea sa publica, Traian Basescu refuza, in continuare, sa-si puna parafa pe documentul care consfinteste numirea vicepresedintelui P.N.L. in functia de ministru al Justitiei. In dauna tarii, in dauna omului de rand, care nici macar nu da doi bani pe unul sau pe altul, asta n-are nici o importanta. Important este, in acest moment, ca omul care va numi conducerea Directiei Nationale Anticoruptie trebuie sa fie controversat din start. Nu de alta, dar din moment ce respectivul va face parte dintr-un P.N.L. curat antiprezidential, riscul unei inflatii de dosare – instrumentate pe criterii politice sau chiar „pe bune“ – este urias.

Controlul asupra institutiei D.N.A. si posibilitatea de a ranji pe viitor a „V-am spus eu!“ prelungesc, iata, inevitabilul. Aspectele profesionale, chichita cu care Basescu isi motiveaza gestul de respingere a Noricai, au atras dupa sine, firesc, revolta jurnalistilor, care au vrut sa vada si reversul medaliei. In speta, mapa profesionala a Monicai Macovei, un fost ministru al aceleiasi Justitii, agreat insa de presedinte. Nu mica a fost mirarea tuturor cand, odata cu aceasta, au iesit la lumina si faptele reprobabile din trecutul socialist al loctiitoarei Noricai Clinci, actuala Nicolau. S-a descoperit, astfel, ca procurorul fostului Parchet General si-a dat demisia, in 1997, in urma unui control solicitat de procurorul general din acea perioada, Nicolae Cochinescu. Care control s-a soldat cu concluzii care ar fi trebuit sa-l puna pe ganduri pe presedintele Basescu, la momentul numirii sale in functie. „Doamna procuror Macovei Monica Luiza intarzie in mod sistematic rezolvarea lucrarilor cu intervale foarte mari de timp, in mod nejustificat; dovedeste lipsa de organizare in desfasurarea activitatii de procuror, in tinerea evidentelor lucrarilor; insubordonare in relatiile cu sefii ierarhici; intarzie la program in mod sistematic si lipseste nemotivat. Doamna procuror obisnuieste sa inchida lucrari ocolind controlul sefilor si nedand solutia, pentru documentare a se vedea xerocopii de pe lucrari de acest gen. De mentionat ca sub acest aspect a fost atentionata si de catre seful de serviciu. De asemenea, s-a mai remarcat ca doamna procuror, in relatiile cu seful de serviciu, foloseste biletele in locul convorbirilor directe. Din continutul unui astfel de bilet mai deducem si atitudinea sa superficiala in legatura cu modul operativ de solutionare a plangerilor venite de la cetateni, precum si modul in care intelege sa se poarte in relatiile cu colegii de serviciu“, a notat inspectorul Mihai Carstea. Ca ministresa nu se prea ocupa cu rezolvarea dosarelor e clar, din moment ce unele dintre acestea se prafuiau prin sertare de prin 1993 sau 1994.

Alte aspecte din viata profesionala a Monicai Macovei, pe care presedintele le-a judecat cu o oca mult mai permisiva decat in cazul Noricai Nicolai, tin mai mult de lipsa procurorului de la locul de munca decat de prezenta sa. Pai, cata vreme respectiva s-a plimbat prin Ungaria si Elvetia, prin Italia si Austria, prin R.D.G. si U.R.S.S. – pe vremea cand acestea existau – e normal ca activitatea sa sa fi avut de suferit. Dupa aparitia mapei, mirobolant, Macovei a incercat sa se disculpe. „Raportul a fost intocmit pe fondul unui conflict pe care l-am avut cu procurorul general de atunci, Nicolae Cochinescu, care mi-a interzis o deplasare la Parlamentul European, la Bruxelles, unde fusesem invitata pentru o dezbatere“. O fi adevarat sau nu, sau poate plimbareata s-a suparat ca nu a fost lasata sa-si faca voiajul de frumusete. Dar, oricate sambete i-ar fi purtat Cochinescu, dosarele nesolutionate de sute si mii de zile exista. La fel cum, la momentul controlului, existau si alte aspecte care tin de latura strict profesionala a activitatii fostului ministru. Una peste alta, toate acestea au fost trecute cu vederea de un presedinte mai preocupat de conducerea D.N.A. decat de functionarea Justitiei autohtone.

Posted in Editorial | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Base-contra!

Posted by admin® pe Ianuarie 10, 2008

de Adrian GEORGESCU

Eterna candidata la fotoliul de ministru al Justitiei, Norica Nicolai s-a vazut, din nou, respinsa. De data aceasta, de insusi presedintele tarii, care a considerat ca nominalizarea ei este neinspirata. Pentru a-si da seama de acest lucru, Basescu a avut nevoie de trei saptamani, timp in care a incercat, probabil, sa caute o motivatie pentru gestul care era, de altfel, previzibil. In scrisoarea adresata premierului, presedintele ii cere sa vina cu o alta propunere pentru succesorul imberbului Chiuariu, din cauza… perceptiei negative pe care posibila ministresa ar avea-o in randul populatiei. Curios lucru, din moment ce respectiva perceptie nu poate fi cuantificata de o persoana, fie ea si presedinte, ci eventual de un institut de sondare a opiniei publice! La fel de curios, numirea Noricai nu a starnit valuri de protest care sa demonstreze „perceptia negativa“, aceasta existand, se vede, doar in mintea lui. Si mai curios inca este faptul ca nici atitudinea umila a Noricai Nicolai – care a tinut sa precizeze, pe postul national, ca nu va urma linia anti-prezidentialului Chiuariu – nu l-a induplecat pe Basescu. 

„Independent din punct de vedere politic“, isi permite sa „sugereze“ Base. Probabil ca o propunere acceptabila pentru presedinte este una prin venele caruia curge mai putin sange liberal. Pai, e posibil ca presedintele sa fi „uitat“ ca ministrii unui Guvern sunt numiti de catre castigatorii alegerilor, in speta de un partid politic sau o alianta. Cu alte cuvinte, desi teoretic pot fi independenti, ministrii isi iau in primire fotoliile in urma girului acordat de o formatiune politica. Si, in definitiv, Constitutia nu-i da dreptul presedintelui decat sa-si dea cu parerea, iar de la aceasta la „sugerat“ propuneri e cale lunga. Cum nu-l putem banui ca nu ar sti legea, singura explicatie plauzibila a indecentei politice prezidentiale este confuzia care domneste in mintea sa. Probabil ca presedintele crede ca Romania este condusa inca de P.D. sau… cine mai  stie?
                  
Cat despre moralitate… era Monica Macovei mai „curata“ din punct de vedere politic? Reamintim nenumaratele acuzatii venite din partea societatii civile, conform careia trecutul Monicai este cel putin discutabil. Procuror pe vremea lui Ceausescu, fostul ministru a Justitiei a fost invinuita ca-si „prelucra“ interogatii cu bulaul in mana. Povestea nu l-a miscat, insa, pe marele sef de stat. Aceeasi moralitate putea fi pusa in discutie si in cazul Monei Musca, ce a fost confirmata de Basescu, cu toate ca a fost deconspirata ca fost colaborator al Securitatii. Sa ne lase atunci jucatorul presedinte cu lectiile despre tinuta morala si imagine publica, mai ales ca acestea nu sunt, nici pe departe, punctele forte ale domniei sale. Acceptand razboiul declarat de Basescu, neinfricatii liberali isi sustin in continuare vedeta, constienti ca precedentul exista. Cu nici un an in urma, acelasi razboinic-jucator se vedea invins pe campiile Curtii Constitutionale, fiind nevoit sa semneze, cu inima stransa, numirea lui Cioroianu ca ministru de Externe. Judecatorii au decis ca presedintele nu are drept de veto in numirea unui ministru, ci doar dreptul de a „evalua“ numirea Guvernului. Drept urmare, respingerea nefondata a Noricai Nicolai a reusit, de altfel, ceea ce nu a mai reusit nimeni pana acum. Si anume, transformarea intregii clase politice intr-o masa omogena, care a dezaprobat in cor gestul prezidential. Basescu a devenit un veritabil Gica Contra al intregii societati. Departe de a fi nebun sau prost, vajnicul si rezistentul Gica nu arunca paie pe foc pentru ca asa a visat noaptea. Nu. O face in speranta ca Norica Nicolai se va compromite, ca toti ministrii postrevolutionari, iar in acel moment el va putea iesi in fata cu vesnica declaratie. „V-am spus eu, in ianuarie, ca nu-i buna! V-am spus eu!“.

Posted in Editorial | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Televiziunea de Palat

Posted by admin® pe Octombrie 13, 2007

de Adrian GEORGESCU

Prea putini romani ajung sa mai tina contul scandalurilor care au ravasit in ultimul an spatiul politic – si, automat, audio-vizual – romanesc. Odata cu tacerea care s-a asternut dupa surlele integrarii, ruptura dintre palate s-a transformat in prapastie, iar cetateanul de rand si-a dat seama ca, din fericire sau din pacate, epoca monarhiei, in care un stapan hotara soarta supusilor, de la iobag la prim-secretar, a apus. Capitalismul de balta se manifesta, intr-o efervescenta postmodernista demna de o soarta mai buna, pe sticla TV-ului. Mucavaua unor inalti demnitari s-a topit, si nu o singura data, sub reflectoarele posturilor de stat sau comerciale. Drepturile omului au ajuns sa rivalizeze, in stramta lume a jurnalistilor, cu bombele de presa, prezumtia de nevinovatie este bagata in seama doar cand rating-ul o cere, iar functia subiectului primeaza, cu tot respectul aferent, asupra insemnatatii stirii.

Cazul „imparatului“ Remes poate servi oricand drept lectie pentru orice profesor universitar care preda deontologia profesiei de jurnalist. Intrebarea esentiala, pe care ar fi trebuit sa si-o puna si respectabila doamna Culcer, este daca interesul public (inchipuit sau nu) primeaza in fata legii, daca vinovatia unui om – indiferent de rang sau de derizoriul infractiunii de care e acuzat – poate fi stabilita de o televiziune, chiar si publica. Inregistrarea caltabosului ministerial s-a transformat, subtil, intr-o dezbatere jurnalistica pe tema protejarii surselor, sau, mai bine spus, pe cea a protejarii lor in cazul – nefericit – in care transmiterea informatiilor ar avea caracterul unei infractiuni. In acest context, interzicerea difuzarii altor materiale de catre televiziunea publica, gest la care a apelat chiar directorul institutiei, pare binevenita. Cel putin a dovedit, chiar daca putin cam tarziu, ca manipularea poate fi stopata daca exista un dram de bunavointa. Sa retinem doar faptul ca „flagrantul“ realizat de procurori nu intruneste toate elementele care il definesc in textele juridice, astfel ca mentionarea lui la difuzarea inregistrarii intalnirii Muresan – Remes ar intruni elementele unei incalcari a statului ziaristului din S.R.TV.

Cine sunt sursele? De unde au plecat inregistrarile? Aceeasi intrebare si-o pun multi. Se poate, insa, ca raspunsul sa fie descoperit printr-o alta intrebare, si anume „Cui a servit difuzarea acestora?“. Inevitabil, toata lumea priveste spre Palatul Cotroceni, al carui prim locuitor se da de ceasul mortii, incercand sa darame Guvernul unui premier anti si contra prezidential. „Eu sunt suspectul de serviciu“, a declarat seful Statului, abia intors de la Vilnius. Penibila aparare in fata unei acuzatii de o gravitate extrema. De altfel, mersul treburilor ii convine de minune: in loc ca Justitia autohtona sa-si treaca in cont o mare victorie, prin simpla perchezitionare a suspectilor si identificarea continutului vestitului plic, victoria pare sa se scurga in contul prezidential. Sau din seifurile aceluiasi presedinte, care titreaza, amenintator, ca „sunt destule alte documente mai tentante decat o inregistrare video“. Putem, deci, avea certitudinea ca probe importante dintr-un dosar sau altul stau ascunse, la loc sigur, asteptand ca mania presedintelui sa rabufneasca. Un serviciu secret, abscons si basescian, pare astfel sa-si finalizeze anchetele prin documente stantate „pentru uz prezidential“.

Foarte posibil, Remes va scapa, pentru simplul motiv ca nimeni nu va proba vreodata ca plicul cu pricina continea mii de euro, iar caltabosul si palinca vor fi usor motivate de Muresan. In urma scandalului ramane, totusi, cenusa unor intrebari retorice. Cat de independenta este si cui serveste mucavaua televiziunii de stat? Cat de mult se poate marsa pe „interesul public“, cand e vorba de prezumtia de nevinovatie si de bunul mers al unei anchete? Pe cine servesc procurorii anticoruptie si cat de obedient poate fi un serviciu public monitorizat de Comunitatea Europeana?

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Caltabos… de la Bors

Posted by admin® pe Octombrie 10, 2007

de Adrian GEORGESCU

Probabil ca, pentru majoritatea romanilor, ziua de 13 septembrie a fost una ca oricare alta. Nu si pentru anumite personaje, care… satule pesemne sa traiasca dintr-un salariu de bugetar, s-au hotarat sa-si aranjeze putin viata. Si cum o viata buna inseamna, in primul rand, un frigider plin… dar, sa nu ne mai ascundem. Salariul, frigiderul si viata apartin, toate, demnitarului care pastoreste agricultura mioritica, in speta Decebal Traian Remes. Care ministru, in fatidica zi de 13 septembrie, a facut greseala sa-si inghesuie in racitor caltabos si palinca in valoare de… 1.500 lei! Pentru cei care nu au trecut la noua moneda, este vorba de carnataraie si alcool pur autohton de vreo 15 milioane lei vechi. Nu stim daca in aceeasi zi a primit si promisiunea unei bijuterii marca „Audi“ sau ulterior, cert este ca-si pregatea deja garajul pentru receptionarea autoturismului care costa, la liber, 35.000 euro.

Totul a inceput, pentru ministrul cu nume de renume, putin aiurea, ca ricoseu al unui dosar in care era cercetat fostul demnitar Ioan Avram Muresan. Conform rechizitoriului, „Muresan a intervenit pe langa actualul ministru al Agriculturii in scopul de a sprijini S.C. «Europrom» S.R.L., controlata de invinuitul Gheorghe Ciorba pentru ca acesta sa castige o licitatie organizata la nivelul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Valcea“. Tradus in romana acceptabila, Ciorba l-a rugat pe Muresan sa intervina in favoarea firmei sale pe langa ministeriabilul Remes. Bineinteles, ca in toata regiunea Balcanilor, treburile sunt rezolvate prin „ungerea“ rotitelor si mecanismelor care pun in miscare afacerile autohtone. In acest caz, domnul ministru „a costat“ greutatea domniei sale in carnati si un chintal de bautura.

Ocupati cu intrebari retorice gen „De cand o licitatie costa doar 1.500 lei?“, oficialii damboviteni omit lucruri mult mai importante. De exemplu, ce poate face un ministru cu atata caltabos? Cata palinca incape intr-un burdihan (rotund, e adevarat) de demnitar? Si, mai ales, cine se crede Remes asta de strica preturile pietei fixate cu atata truda de fostul liberal Flutur? Revenind la dosar, faptele sunt clare. Directia anticoruptilor lui Morar a trimis o sesizare procurorului general Kovesi, care, fara sa stea pe ganduri, a inaintat forului prezidential cerere pentru eliberarea avizului de urmarire penala a lui Remes. Balciul a inceput, la Tribunalul Bucuresti, prin declaratii pretabile la „sticla“ stirilor din prime-time. Procurorul de caz afirma ca ministrul a fost surprins, pe data de 22 septembrie, intr-un moment pe care si-l dorea… intim, mai exact, in timp ce primea un plic de la fostul ministru al Agriculturii. Mai apare o convorbire telefonica intre Ciorba si Muresan, ultimul afirmand ca, la momentul audierilor, nu va mai fi in tara. Muresan ridica din umeri: „E o farsa!“. Remes intra brusc in silenzio stampa, cel putin pana la o hotarare a lui Basescu, care presedinte este chemat sa-si dea, ca omul, cu parerea in cazul membrului Guvernului. Tariceanu acuza, mai mult sau mai putin voalat, Parchetul Inaltei Curti de graba nejustificata in cazul dosarelor ministrilor actualei guvernari. Intreaga camarila a palatelor Victoria si Cotroceni se uita si priveste, de la inaltimea fotoliilor, asteptand, ca de obicei, sa se linisteasca apele. Sa taca procurorii, sa se inchida camerele si microfoanele. Pentru ca toata lumea stie: scarile Parchetului devin alunecoase doar cand femeia de serviciu uita sa adune cojile de banane aruncate de „binevoitori“.

Si cand ne gandim ca totul a inceput de la o mana de caltabos, o palinca si… un Bors.

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Mi(ni)sterul maniei prezidentiale

Posted by admin® pe Octombrie 7, 2007

de Adrian GEORGESCU

Razboiul de mucava, pornit de presedinte impotriva ministrului Justitiei, continua, de data aceasta, indirect, prin atacuri furibunde la adresa premierului Tariceanu. Care premier a avut indrazneala sa-i fure marinarului jucaria, in speta Comisia de Analiza de la Cotroceni, mai nou numita „Comisia Base“. Auzul vestii a trezit in seful celor cativa romani care mai cred in el o manie proletar-copilareasca. Aidoma pustiului care, julit in genunchi si in amorul propriu, incearca sa-si recupereze masinuta, micul Traian (la fel de julit in mandrie) tipa a jale si isi ataca dusmanul. Schimbarea Legii raspunderii ministeriale – altfel spus, schimbarea modului de numire in functie a membrilor Comisei de Analiza – a reusit sa-l enerveze in asa hal pe presedinte, incat, uitand cine este (si mai ales ce a facut), a scos din gura cuvinte pe care ar trebui sa le rosteasca cu capul plecat: „abuz de putere“, „rasplatirea votantilor fideli“…

Acuzele curg. „Schimbarea structurii comisiei s-a facut in timpul analizei dosarelor care priveau fosti si actuali ministri, astfel s-a blocat anchetarea de catre magistrati a celor suspectati de savarsirea unor fapte penale in timpul mandatului“. Pai, la o privire mai atenta, oricine isi poate da seama ca respectiva modificare a structurii Comisiei lui Base ar fi fost blocata de fiecare data cand cineva ar fi incercat, prin simpla deschidere a unui dosar de ministru, insotita de obisnuitul strigat de alarma: „Atentie, vor sa-si scape ministrul!“. In orice caz, comisia de anchetat ministri ar fi fost alimentata cu darnicie de presedinte.
                    
„Marturisesc ca nu am vazut un Guvern care sa sfideze cu o mai mare seninatate opinia publica si care sa lucreze mai intens impotriva institutiilor publice si a ideii de justitie. Poate doar Guvernele de dinainte de Revolutie“, se declara revoltat Basescu. Pai, atunci romanii ar trebui sa strige in cor ca se declara revoltati de un prim-cetatean care injura birjareste si fara discriminare pe oricine are curaj sa deschida gura. La fel de revoltata este opinia publica pentru nesfarsitele lectii de grobianism politic, servite poporului dimineata, la pranz si seara. De multele interventii in sfera Justitiei, de huzureala prin strainataturile anterevolutionare ale presedintelui. Si de cate si mai cate…
                   
Cireasa de pe tortul prezidential a fost servita in aceeasi nota hilar-concluziva: „Intregul Guvern se afla in conflict cu Justitia!“. Pai, domnule Basescu, in acest caz, „intregul presedinte“ se afla in conflict cu poporul.
                      
Mult mai echilibratul Chiuariu a raspuns acuzatiilor cu calm. „Pot sa inteleg ca Basescu e suparat ca i s-a luat jucaria de suspendat ministri liberali. Eu nu pot fi in conflict de interese, pentru ca interesul meu ar fi fost sa fiu evaluat de o Comisie in care eu numeam trei membri din cinci, adica majoritatea. Am actionat impotriva interesului personal“. Mare vorba, al carei inteles se pare ca nu este pe placul prezidentialului. Cat despre conflictul de interese acuzat de Basescu, unul dintre membrii Comisiei de Analiza era chiar consilierul domniei sale, drept pentru care „abuzul“ semnalat de acesta seamana mai mult cu paiul din ochiul altuia.
                     
Cine se teme, atunci, de faptul ca membrii unui organism care ancheteaza ministri (de obicei liberali sau, depinde…) sunt numiti de C.S.M.? Un sef de minister, care renunta la privilegiul posibilitatii numirii lui in functie, sau un sef de stat, care se vede lipsit de o arma careia ii cad victime toti cei care privesc dincolo de un „tatuc“ cu veleitati de mic dictator sud-american? Cine confunda, in acest caz, verbul „a putea“ cu substantivul „putere“?

Posted in Editorial | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

12 voturi nimicitoare

Posted by admin® pe Octombrie 4, 2007

de Mariuca ANDRONE

Ieri, motiunea de cenzura a picat. Guvernul nu. Aceasta realitate nu inseamna implicit ca avem astazi invingatori si invinsi. Chiar daca intre sustinatorii motiunii si adversarii ei s-au numarat 12 voturi in favoarea celor din a doua tabara. In fapt, au fost 12 voturi nimicitoare pentru intreaga clasa politica. Si, in mod cert, pentru presedinte.        
Ar fi un gest de naivitate (pentru a nu-i spune de prostie… politica) din partea pesedistilor  sa nu recunoasca faptul ca ei sunt primii ce au fost afectati direct de rezultat. Orice masura s-ar lua la acest moment impotriva parlamentarilor P.S.D. care au votat impotriva este inutila, in conditiile in care raul (sau poate binele!) partidului s-a facut.  Nici macar „barbatia“ de care a incercat sa dea dovada Mircea Geoana atunci cand a afirmat ca P.S.D. va face, incepand de azi, o opozitie dura Guvernului supravietuitor nu poate netezi imaginea sifonata a unui partid care, talonat atat de P.D., cat si de P.L.D., basca impins de Basescu, nu a reusit sa-si treaca propria motiune.
Poate chiar acesti „tovarasi“ conjuncturali au reprezentat motivele pentru care senatorii si deputatii partidului au pus mana pe bila neagra. Sau poate argumentele lui Geoana nu au reusit sa ii „albeasca“ indeajuns de mult. Pai, daca tot esti partid de opozitie, de ce sa-l schimbi la putere pe „dracul“ penelist cu tatal lui pedist de… Cotroceni? Oricat de ingeras ar fi considerat Geoana in demersul lui de a duce P.S.D. in raiul Puterii, nu va putea evita judecata „tartorilor“ partidului, chiar daca ieri pesedistii se fereau sa vorbeasca de asumarea responsabilitatii acestui esec.
Nu am habar cate „aripioare“ vor fi taiate astazi la sedinta conducerii  partidului, dar stiu sigur ca P.S.D. nu mai are nevoie ca in frunte sa de afle  un „heruvim“ precum Mircea Geoana. Chiar daca asta presupune un… dracusor pe post de lider!
La fel de naivi s-ar dovedi a fi si liberalii, daca, incepand de astazi, s-ar culca pe urechea guvernarii, presupunand ca vor curge lapte si miere prin ministere. Nici vorba, la cata fiere le va fi servita de pedisti, peledisti, basca… cotrocenisti. Carora li se vor adauga si pesedistii, cu sau fara Geoana in frunte. Altfel spus, cele 12 voturi se vor dovedi a fi la fel de nimicitoare si pentru P.N.L., chiar daca, ieri, Tariceanu si ai lui au pozat drept invingatori.  In postura de principal  partid de  opozitie, P.S.D.  isi va exersa din plin „calitatea“, trantind toate initiativele Executivului. Si oricat de mare ar fi infatuarea liberala din persoana premierului, o tara nu se poate conduce dintr-o  asumare a raspunderii guvernamentale in alta! Nu de altceva, dar vine bugetul… Adica, un alt fel de motiune! Poate pana atunci penelistilor le va veni mintea cea de pe urma si vor realiza ca de la 20% pana la 50% este un urcus greu de parcurs doar la brat cu U.D.M.R. Chiar daca se dau de ceasul mortii… guvernamentale (cu atat mai mult cu cat isi antrenasera chiar si viitorul premier) ca nu sunt afectati de rezultatul de ieri, pana si pedistii, cu remorca lor peledista, au fost nimiciti de cele 12 voturi. Pai, cat sa mai stea ei „sarmanii“ pe bara, fara nici o parghie de influenta in mana… cotrocenista, in conditiile in care voturile lor din Parlament nu pot inclina substantial balanta si cand „instrumentul“ D.N.A. a inceput sa rugineasca dupa raportul C.S.M. Mai raman cu Basescu, dar si el este un nimicit! Nici acum nu a reusit ditai presedintele jucator sa joace in picioare Cabinetul Tariceanu II… Despre celelalte partide parlamentare nu prea mai este ceva de spus: P.C., P.R.M. si U.D.M.R. erau deja nimicite.  

Posted in Editorial | Etichetat: | Leave a Comment »

Justitia lui peste scapa… rechinul

Posted by admin® pe Octombrie 3, 2007

de Antonia MAER

Dan Ioan Popescu, DIP pentru prietenii care stiu de ce, a scapat cu milionul de euro intact. Cum, nu stiti care milion? Ei bine, este vorba despre acel milion de euro (de fapt, mai mult de-un milion, insa ce mai conteaza un maruntis de vreo saij’ de milioane de lei vechi la o atare suma) ce nu-i ieseau la socoteala, raportat la declaratia de avere. Ei bine, protagonistul istoarioarei, DIP, fost ministru al economiei, era obligat sa-si declare averea prin lege pe perioada mandatului. Nu numai pe a sa, dar si pe cea a consoartei sale, o contesa italiana cu un nume cat se poate de romanesc, Elena, care, in pofida titlului nobiliar, nu se sfieste sa practice obisnuita profesie de avocat. Oricat s-au straduit reprezentantii unui O.N.G. bucurestean sa adune si sa imparta veniturile si afacerile celor doi, nu le-a iesit la socoteala cum dintr-un salariu de patruj’ de milioane, plus cat o mai aduce si avocatia, cei doi si-au luat patru terenuri in Azuga, basca un apartament luxos in Bucuresti, care face cat un palat de contesa in Italia…

Increzatori in Justitie si dornici sa faca ceva impotriva contelui consort, convinsi ca veniturile folosite la achizitie sunt ilicite, O.N.G.-istii in cauza si-au reclamat descoperirea. Ilie Botos, pe atunci seful procurorilor si Monica Macovei, pe atunci baroana Justitiei, au luat atitudine si au demarat o ancheta care avea sa dureze cativa ani. S-au legat numai de milionul de euro, nu de toate cele 23 de achizitii imobiliare ale sotilor, desi, intre noi fie vorba, daca investeau tot ce aveau ca venituri salariale in aceste achizitii, cei doi ar fi trebuit sa manance la cantina saracilor si sa se imbrace de la „ajutoare”. Si chiar si asa, nu le-ar fi ajuns banii. Le-ar fi trebuit probabil sapte vieti de fiecare ca ale matei, ca sa economiseasca si sa investeasca sa ajunga la o atare  agoniseala. Pai Nastase, la mare moda dupa ce a mostenit-o pe defuncta Tamara, este mic copil pe langa DIP. Averea sa, ce paleste in fata opulentei desfasurari imobiliare a lui DIP, a fost atat de controlata, de nici termopanele nu au scapat nedesfacute. DIP, insa, a fost „spalat” de Curtea Suprema, care a decis nu numai ca bunurile agonisite sunt legal obtinute, dar a ridicat si sechestrul de pe acestea. Una peste alta, demersul procurorilor, impotriva unuia ce se anunta un rechin baban in plasa luptei anticoruptie si… antijapca, s-a dovedit un fas. Pestele cel mare, ca si multi altii ca el, a scapat din plasa si da din coada fericit si din aripioare, multumit ca si-a pastrat… „piscinele“ in care sa-si balaceasca bogatia. Nu stiu cum, de fiecare data, Justitia esueaza in ceea ce s-ar anunta a fi initial o ancheta importanta si complexa. Ce incredere mai putem avea in competenta unui procuror-sef la acea vreme, plus un ministru, daca un caz pe care s-au angajat sa-l instrumenteze si sa-l urmareasca sfarseste cu echivalentul unei achitari? Oare nu este acesta un exemplu clar de incompetenta, si inca de varf? Daca „fruntea” Justitiei nu are fler in inceperea unei anchete, daca procurorul-sef nu a gasit, atat cat i-a permis mandatul, probe in acest sens, atunci cine poate fi mai priceput? De ce de fiecare data sintagma „ancheta complexa” devine in final similara cu un rateu? Sa intelegem atunci ca armatele noastre de procurori nu se pricep la cauze complexe. Tinem in slujba procurori doar ca sa instrumenteze furturi de portofele, violatori de batrane si arareori, delicatesa, cate un delapidator. Cand jocul e cu miza mare, nu se gasesc probe, nu se face corect si fara greseala urmarirea penala, se pierd din vedere aspecte importante, se ratacesc acte, dureaza instrumentarea dosarului cam un an peste prescrierea faptei, intr-un cuvant, un jalnic rateu. Or, avocatii infractorilor de lux sunt mai tari ca procurorii. Poate daca taberele acuzatori – aparatori s-ar inversa, am putea sa vedem si noi deceniul asta un demnitar spagagiu si ilicit cu averea confiscata…

Posted in Editorial | Etichetat: | Leave a Comment »