Independentul® de Constanta

Constanta – cosmopolita, controversata, iubita, injurata…

Mama, vin acasa!

Posted by admin® pe Iulie 12, 2007

de Lian VACARENCU

                    Ciolaniada in care a intrat Romania de cel putin doi ani de zile a ros pana si maduva taberelor scolare. Lipsurile elementare pe care locul rezervat micutilor le prezinta ridica mari semne de intrebare. Din „hartana“ s-au infruptat toti, in frunte cu bucataresele, care si-au asigurat frigiderele pentru sezonul rece, cu administratorii, care au folosit fondurile pentru nimic, si inclusiv ingrijitorii, care asteapta leafa castigata pe… stat. Halal politica! Provoc la un exercitiu de imaginatie. Dincolo de poarta Taberei scolare de la Navodari incepe zona crepusculara. Un var palid, ros de anotimpuri, da culoare mizeriei de nedescris. Scarile prafuite ale „cazarmilor“ de dormit sunt primele indicii ale gropii de gunoi in care, chipurile, sunt gazduiti peste 1.100 de copii din toata tara.
Incerc sa ma pun in pielea lor. Am sapte ani si de doua luni de zile imi tot imaginez cum va fi in tabara pentru care mama a platit 590 RON. Voi merge la mare, intr-un oras numit Navodari. Imi imaginez un leagan, un loc unde sa ma balacesc si un pat care sa miroasa cel putin a curat, daca nu a „lenor“. Dupa prima masa, nici pofta de mancare numai am. Stiu ca poate 590 RON nu reprezinta o avere, insa nici spalaturi de vase nu merit sa mananc. Mi-a fost deschisa usa unei camere neaerisite, in care urmau sa respire douazeci de suflete. Am urmarit cu privirea daca exista un aer conditionat (NU!), macar trei geamuri (NU!, decat unul si acela ciobit)… si totusi afara sunt peste 30 de grade.

                  Pe un pat scorojit, mascat de un  asternut slinos, urma sa pun capul. Pentru orice eventualitate, intocmai ca la spital, mama a avut grija sa imi puna in rucsac o fata de perna. Dupa prima noapte am realizat ca am aterizat in iad si nicidecum intr-un univers de copii. Am deschis ochii de dimineata in strigatul de ajutor al camarazilor mei de joaca. Pielea le era iritata, iar la closetul plin de mizerie majoritatea vomau… semn ca boala era raspandita. In prima faza am fost speriat, crezand ca broboanele de pe maini si picioare sunt simptomele vreunei afectiuni… dar nu, erau doar urmele lasate de tantarii ce m-au terorizat in cele cateva ore in care am putut inchide ochii. La cantina taberei totul era „clasic“. Insertiile de pete de pe fetele de mese, farfuriile ciobite si pline de mazga, dar si mancarea  statuta si urat mirositoare faceau parte din decoratiunea salii de mese, comparata mai degraba cu o bucatarie de penitenciar. Pentru ca sunt inventiv, mi-am luat cele doua lopatele cumparate de acasa si am inceput sa ma joc… nu in nisipul de pe malul marii, unde de obicei copiii construiesc palate din nisip, ci in mormanul de praf de pe marginea scarii interioare. Nu a durat mult, pentru ca mi-am gasit o alta ocupatie. Am calcat peste povetele mamei si am intrat in contact cu „turma“ de caini vagabonzi ce misunau in zona. Erau blanzi si infometati, asa cum ma simteam si eu, dupa trei zile in care nu am mancat decat niste zeama. Serile incepusera sa fie mai „aerisite“, si nu pentru ca cineva s-a ingrijit de noi, ci pentru ca marea majoritate a copiilor fusesera internati in spital. Ma simt dezamagit. Sunt copil si mi-am dorit o vacanta, mi-am dorit sa fiu bagat in seama. M-am spalat pe maini (in baia cu microbi a taberei), am strans asternutul murdar de pe scandurile putrezite pe care am dormit si am mancat tot. Chiar daca ciorba era apa chioara! In schimb, nu am primit nimic. Unde sunt amintirile mele frumoase? Parintii mei nu sunt bogati, dar si-au dorit ca mie sa imi fie bine si au facut un sacrificiu pentru a ma trimite aici, unde gandacii si-au facut cartier general, unde ne umplem timpul cu scorojit peretii, unde singurul televizor color este imaginatia. Mama, vin acasa! Si te rog frumos ca pana la anul sa rupi din banii mei de inghetata si sa ma trimiti in alta parte. La Navodari, mama, sa stii ca 100 de copii au fost otraviti cu ciorba alterata, iar eu miros a nespalat, pentru ca nu exista apa calda. Si daca nu te superi, mama, te rog sa ma trimiti la bulgari, caci tot aud eu ca este bine. De la Tabara din Navodari… copilul tau dezamagit!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: