Televiziunea de Palat

de Adrian GEORGESCU

Prea putini romani ajung sa mai tina contul scandalurilor care au ravasit in ultimul an spatiul politic - si, automat, audio-vizual - romanesc. Odata cu tacerea care s-a asternut dupa surlele integrarii, ruptura dintre palate s-a transformat in prapastie, iar cetateanul de rand si-a dat seama ca, din fericire sau din pacate, epoca monarhiei, in care un stapan hotara soarta supusilor, de la iobag la prim-secretar, a apus. Capitalismul de balta se manifesta, intr-o efervescenta postmodernista demna de o soarta mai buna, pe sticla TV-ului. Mucavaua unor inalti demnitari s-a topit, si nu o singura data, sub reflectoarele posturilor de stat sau comerciale. Drepturile omului au ajuns sa rivalizeze, in stramta lume a jurnalistilor, cu bombele de presa, prezumtia de nevinovatie este bagata in seama doar cand rating-ul o cere, iar functia subiectului primeaza, cu tot respectul aferent, asupra insemnatatii stirii.

Cazul „imparatului“ Remes poate servi oricand drept lectie pentru orice profesor universitar care preda deontologia profesiei de jurnalist. Intrebarea esentiala, pe care ar fi trebuit sa si-o puna si respectabila doamna Culcer, este daca interesul public (inchipuit sau nu) primeaza in fata legii, daca vinovatia unui om - indiferent de rang sau de derizoriul infractiunii de care e acuzat - poate fi stabilita de o televiziune, chiar si publica. Inregistrarea caltabosului ministerial s-a transformat, subtil, intr-o dezbatere jurnalistica pe tema protejarii surselor, sau, mai bine spus, pe cea a protejarii lor in cazul - nefericit - in care transmiterea informatiilor ar avea caracterul unei infractiuni. In acest context, interzicerea difuzarii altor materiale de catre televiziunea publica, gest la care a apelat chiar directorul institutiei, pare binevenita. Cel putin a dovedit, chiar daca putin cam tarziu, ca manipularea poate fi stopata daca exista un dram de bunavointa. Sa retinem doar faptul ca „flagrantul“ realizat de procurori nu intruneste toate elementele care il definesc in textele juridice, astfel ca mentionarea lui la difuzarea inregistrarii intalnirii Muresan - Remes ar intruni elementele unei incalcari a statului ziaristului din S.R.TV.

Cine sunt sursele? De unde au plecat inregistrarile? Aceeasi intrebare si-o pun multi. Se poate, insa, ca raspunsul sa fie descoperit printr-o alta intrebare, si anume „Cui a servit difuzarea acestora?“. Inevitabil, toata lumea priveste spre Palatul Cotroceni, al carui prim locuitor se da de ceasul mortii, incercand sa darame Guvernul unui premier anti si contra prezidential. „Eu sunt suspectul de serviciu“, a declarat seful Statului, abia intors de la Vilnius. Penibila aparare in fata unei acuzatii de o gravitate extrema. De altfel, mersul treburilor ii convine de minune: in loc ca Justitia autohtona sa-si treaca in cont o mare victorie, prin simpla perchezitionare a suspectilor si identificarea continutului vestitului plic, victoria pare sa se scurga in contul prezidential. Sau din seifurile aceluiasi presedinte, care titreaza, amenintator, ca „sunt destule alte documente mai tentante decat o inregistrare video“. Putem, deci, avea certitudinea ca probe importante dintr-un dosar sau altul stau ascunse, la loc sigur, asteptand ca mania presedintelui sa rabufneasca. Un serviciu secret, abscons si basescian, pare astfel sa-si finalizeze anchetele prin documente stantate „pentru uz prezidential“.

Foarte posibil, Remes va scapa, pentru simplul motiv ca nimeni nu va proba vreodata ca plicul cu pricina continea mii de euro, iar caltabosul si palinca vor fi usor motivate de Muresan. In urma scandalului ramane, totusi, cenusa unor intrebari retorice. Cat de independenta este si cui serveste mucavaua televiziunii de stat? Cat de mult se poate marsa pe „interesul public“, cand e vorba de prezumtia de nevinovatie si de bunul mers al unei anchete? Pe cine servesc procurorii anticoruptie si cat de obedient poate fi un serviciu public monitorizat de Comunitatea Europeana?

Caltabos… de la Bors

de Adrian GEORGESCU

Probabil ca, pentru majoritatea romanilor, ziua de 13 septembrie a fost una ca oricare alta. Nu si pentru anumite personaje, care… satule pesemne sa traiasca dintr-un salariu de bugetar, s-au hotarat sa-si aranjeze putin viata. Si cum o viata buna inseamna, in primul rand, un frigider plin… dar, sa nu ne mai ascundem. Salariul, frigiderul si viata apartin, toate, demnitarului care pastoreste agricultura mioritica, in speta Decebal Traian Remes. Care ministru, in fatidica zi de 13 septembrie, a facut greseala sa-si inghesuie in racitor caltabos si palinca in valoare de… 1.500 lei! Pentru cei care nu au trecut la noua moneda, este vorba de carnataraie si alcool pur autohton de vreo 15 milioane lei vechi. Nu stim daca in aceeasi zi a primit si promisiunea unei bijuterii marca „Audi“ sau ulterior, cert este ca-si pregatea deja garajul pentru receptionarea autoturismului care costa, la liber, 35.000 euro.

Totul a inceput, pentru ministrul cu nume de renume, putin aiurea, ca ricoseu al unui dosar in care era cercetat fostul demnitar Ioan Avram Muresan. Conform rechizitoriului, „Muresan a intervenit pe langa actualul ministru al Agriculturii in scopul de a sprijini S.C. «Europrom» S.R.L., controlata de invinuitul Gheorghe Ciorba pentru ca acesta sa castige o licitatie organizata la nivelul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Valcea“. Tradus in romana acceptabila, Ciorba l-a rugat pe Muresan sa intervina in favoarea firmei sale pe langa ministeriabilul Remes. Bineinteles, ca in toata regiunea Balcanilor, treburile sunt rezolvate prin „ungerea“ rotitelor si mecanismelor care pun in miscare afacerile autohtone. In acest caz, domnul ministru „a costat“ greutatea domniei sale in carnati si un chintal de bautura.

Ocupati cu intrebari retorice gen „De cand o licitatie costa doar 1.500 lei?“, oficialii damboviteni omit lucruri mult mai importante. De exemplu, ce poate face un ministru cu atata caltabos? Cata palinca incape intr-un burdihan (rotund, e adevarat) de demnitar? Si, mai ales, cine se crede Remes asta de strica preturile pietei fixate cu atata truda de fostul liberal Flutur? Revenind la dosar, faptele sunt clare. Directia anticoruptilor lui Morar a trimis o sesizare procurorului general Kovesi, care, fara sa stea pe ganduri, a inaintat forului prezidential cerere pentru eliberarea avizului de urmarire penala a lui Remes. Balciul a inceput, la Tribunalul Bucuresti, prin declaratii pretabile la „sticla“ stirilor din prime-time. Procurorul de caz afirma ca ministrul a fost surprins, pe data de 22 septembrie, intr-un moment pe care si-l dorea… intim, mai exact, in timp ce primea un plic de la fostul ministru al Agriculturii. Mai apare o convorbire telefonica intre Ciorba si Muresan, ultimul afirmand ca, la momentul audierilor, nu va mai fi in tara. Muresan ridica din umeri: „E o farsa!“. Remes intra brusc in silenzio stampa, cel putin pana la o hotarare a lui Basescu, care presedinte este chemat sa-si dea, ca omul, cu parerea in cazul membrului Guvernului. Tariceanu acuza, mai mult sau mai putin voalat, Parchetul Inaltei Curti de graba nejustificata in cazul dosarelor ministrilor actualei guvernari. Intreaga camarila a palatelor Victoria si Cotroceni se uita si priveste, de la inaltimea fotoliilor, asteptand, ca de obicei, sa se linisteasca apele. Sa taca procurorii, sa se inchida camerele si microfoanele. Pentru ca toata lumea stie: scarile Parchetului devin alunecoase doar cand femeia de serviciu uita sa adune cojile de banane aruncate de „binevoitori“.

Si cand ne gandim ca totul a inceput de la o mana de caltabos, o palinca si… un Bors.

Mi(ni)sterul maniei prezidentiale

de Adrian GEORGESCU

Razboiul de mucava, pornit de presedinte impotriva ministrului Justitiei, continua, de data aceasta, indirect, prin atacuri furibunde la adresa premierului Tariceanu. Care premier a avut indrazneala sa-i fure marinarului jucaria, in speta Comisia de Analiza de la Cotroceni, mai nou numita „Comisia Base“. Auzul vestii a trezit in seful celor cativa romani care mai cred in el o manie proletar-copilareasca. Aidoma pustiului care, julit in genunchi si in amorul propriu, incearca sa-si recupereze masinuta, micul Traian (la fel de julit in mandrie) tipa a jale si isi ataca dusmanul. Schimbarea Legii raspunderii ministeriale - altfel spus, schimbarea modului de numire in functie a membrilor Comisei de Analiza - a reusit sa-l enerveze in asa hal pe presedinte, incat, uitand cine este (si mai ales ce a facut), a scos din gura cuvinte pe care ar trebui sa le rosteasca cu capul plecat: „abuz de putere“, „rasplatirea votantilor fideli“…

Acuzele curg. „Schimbarea structurii comisiei s-a facut in timpul analizei dosarelor care priveau fosti si actuali ministri, astfel s-a blocat anchetarea de catre magistrati a celor suspectati de savarsirea unor fapte penale in timpul mandatului“. Pai, la o privire mai atenta, oricine isi poate da seama ca respectiva modificare a structurii Comisiei lui Base ar fi fost blocata de fiecare data cand cineva ar fi incercat, prin simpla deschidere a unui dosar de ministru, insotita de obisnuitul strigat de alarma: „Atentie, vor sa-si scape ministrul!“. In orice caz, comisia de anchetat ministri ar fi fost alimentata cu darnicie de presedinte.
                    
„Marturisesc ca nu am vazut un Guvern care sa sfideze cu o mai mare seninatate opinia publica si care sa lucreze mai intens impotriva institutiilor publice si a ideii de justitie. Poate doar Guvernele de dinainte de Revolutie“, se declara revoltat Basescu. Pai, atunci romanii ar trebui sa strige in cor ca se declara revoltati de un prim-cetatean care injura birjareste si fara discriminare pe oricine are curaj sa deschida gura. La fel de revoltata este opinia publica pentru nesfarsitele lectii de grobianism politic, servite poporului dimineata, la pranz si seara. De multele interventii in sfera Justitiei, de huzureala prin strainataturile anterevolutionare ale presedintelui. Si de cate si mai cate…
                   
Cireasa de pe tortul prezidential a fost servita in aceeasi nota hilar-concluziva: „Intregul Guvern se afla in conflict cu Justitia!“. Pai, domnule Basescu, in acest caz, „intregul presedinte“ se afla in conflict cu poporul.
                      
Mult mai echilibratul Chiuariu a raspuns acuzatiilor cu calm. „Pot sa inteleg ca Basescu e suparat ca i s-a luat jucaria de suspendat ministri liberali. Eu nu pot fi in conflict de interese, pentru ca interesul meu ar fi fost sa fiu evaluat de o Comisie in care eu numeam trei membri din cinci, adica majoritatea. Am actionat impotriva interesului personal“. Mare vorba, al carei inteles se pare ca nu este pe placul prezidentialului. Cat despre conflictul de interese acuzat de Basescu, unul dintre membrii Comisiei de Analiza era chiar consilierul domniei sale, drept pentru care „abuzul“ semnalat de acesta seamana mai mult cu paiul din ochiul altuia.
                     
Cine se teme, atunci, de faptul ca membrii unui organism care ancheteaza ministri (de obicei liberali sau, depinde…) sunt numiti de C.S.M.? Un sef de minister, care renunta la privilegiul posibilitatii numirii lui in functie, sau un sef de stat, care se vede lipsit de o arma careia ii cad victime toti cei care privesc dincolo de un „tatuc“ cu veleitati de mic dictator sud-american? Cine confunda, in acest caz, verbul „a putea“ cu substantivul „putere“?

Tinere in lupta cu focul

Pompierii constanteni si-au prezentat, vineri, noii colegi. Mai bine spus, colege, caci este vorba de patru tinere, care, de cateva saptamani, se antreneaza pentru a putea intra lupta cu focul. Roxana Mihaila, de 21 de ani, si Vasilica Ciubuc, in varsta de 25 de ani, au vazut anuntul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta „Dobrogea“, si, cum aveau pana in 30 de ani - varsta limita a candidatilor - s-au prezentat la un examen pe care l-au trecut fara mare greutate, astfel ca acum poarta cu mandrie tresele de sergent major. Desi carierele de pompieri militari nu se potriveau cu primele optiuni serioase din viata - Roxana a absolvit un liceu economic, iar Vasilica o scoala cu profil agricol - ambele sunt constiente ca meseria aleasa le va oferi multe satisfactii, cele mai multe sufletesti. Tinerele se antreneaza intensiv, cate doua ore e zi de pregatire fizica, carora li se adauga pregatirea de specialitate si pregatirea militara.Seful Detasamentului Palas - Constanta, in cadrul caruia isi vor desfasura misiunile, este optimist. „Desi munca de pompier este considerata periculoasa si este efectuata, in general, de barbati, cele doua tinere s-au dovedit foarte ambitioase.

                   

Servantii care nu au facut armata vor parcurge o perioada de instructaj de opt saptamani. In ce priveste pregatirea fizica, aceasta se va face zilnic, pentru a se obisnui si pentru a nu-si iesi din forma“, a declarat maiorul Liviu Deoslea. Aspirantele la meseria de pompier sunt, si ele, la fel de optimiste. „Eu mi-am dorit o cariera militara. Nu imi este teama, chiar daca este mai greu, eu cred ca voi face fata cerintelor. Familia si prietenii au avut rezerve la inceput, dar acum am tot sprijinul lor, ceea ce este foarte important pentru mine“, a declarat sergent major Roxana Mihaila.

A.G.

Rezolvari americane pentru galcevele romanilor

Vineri a avut loc, la Palatul de Justitie Constanta, o conferinta organizata de Ambasada S.U.A. cu scopul popularizarii institutiei mediatorului. Au participat judecatori, avocati si mediatori romani, dar si americani, ultimii impartasind din experienta lor in domeniu. Conform purtatorului de cuvant al Tribunalului Constanta, judecator Ciprian Coada, desi sistemul mediatorului a inceput sa functioneze si in Romania, cu rezultate chiar notabile, acesta nu este bine cunoscut nici de populatie, dar nici de instante“. Din partea Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, Ruxandra Todiras a trecut in revista modul in care medierea s-a impus, ca institutie, dincolo de ocean. Unul dintre principalele avantaje ale sistemului este despovararea instantelor de muntii de dosare. „Colegii nostri judecatori din America m-au rugat sa le traduc de doua ori, credeau ca inteleg gresit cand le-am spus ca, in Romania, un judecator trebuie sa judece si 80 de dosare, uneori chiar de doua ori pe saptamana“, a spus Ruxandra Todiras. 

Ce este medierea?
Conform vorbitorilor, medierea reprezinta modalitatea facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane, specializata - mediatorul. Medierea se desfasoara in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate, si se bazeaza pe increderea partilor in mediator. Rezolvarea conflictului se realizeaza prin adoptarea unei solutii reciproc convenabile si eficiente, care sa multumeasca pe toata lumea. Medierea este o etapa care precede procesul in instanta, iar succesul acesteia duce, automat, prin intelegerea „beligerantilor“, la inexistenta procesului si, deci, la scaderea numarului de cazuri ajunse pe rolul instantelor. Metoda se bazeaza pe cooperarea partilor prin utilizarea, de catre mediator, a unor mijloace specifice, bazate pe comunicare si negociere. Mediatorul nu are dreptul sa impuna partilor vreo solutie cu privire la conflict, iar acestea pot fi asistate sau reprezentate de avocati sau chiar de alte persoane. Toate convorbirile, hotararile si faptele prezentate in cursul procesului de mediere sunt confidentiale, ceea ce reprezinta un alt avantaj fata de procesele publice de pe rolul instantelor. Oricare din parti poate renunta oricand la mediere, cu instiintarea celeilalte parti si, bineinteles, a mediatorului. Procedura se incheie prin incheierea unui acord intre parti in urma solutionarii conflictului, prin constatarea (de catre mediator) a esuarii medierii, sau prin depunerea contractului de mediere de catre una dintre parti.

Solutia „eliberarii“ instantelor
Conform avocatului si mediatorului american Fred Souk, sistemul a fost inventat de profesori din cateva universitati americane, ca raspuns la nemultumirea din ce in ce mai mare a tuturor partilor implicate in actul juridic. Astfel, la inceputul anilor ’70, judecatorii din S.U.A. erau depasiti de numarul mare de dosare pe care trebuiau sa le instrumenteze, avocatii la fel, iar medierea a fost adoptata, la inceput ca experiment, apoi generalizat. Conform statisticilor Guvernului american, procese care in medie se solutionau in sase luni se incheiau, prin intelegerea partilor, in 3 - 4 zile, scutind astfel timp, bani si nervi. Aproximativ 95 - 97% dintre cazuri, care ajungeau in mod normal in faza de proces, sunt solutionate de institutia medierii. La aceasta metoda pot apela parti din conflicte de orice tip, de la cauze penale pana la cauze de familie.

Adrian GEORGESCU

Vant de libertate pentru interlopi!

Judecatorii Curtii de Apel Constanta au respins, vineri, recursul prin care procurorii Parchetului atacau masura judecarii in stare de libertate a lui Cristian Gherghisan si Lucian Calimarea. Magistratii Tribunalului au dispus, la inceputul lunii, inlocuirea masurii arestarii provizorii cu interdictia de parasire a localitatii, cu alte cuvinte punerea in libertate a celor doi reprezentanti ai „lumii subterane“ de la malul marii. In cursul sedintei de ieri, procurorul a sustinut ca faptele inculpatilor au inca o larga rezonanta sociala si a cerut casarea hotararii Tribunalului Constanta. In replica, avocatul lui Cristian Gherghisan si Lucian Calimarea a cerut mentinerea hotararii, sustinand ca temeiurile care au stat la baza arestarii preventive s-au schimbat, iar retinerea celor doi nu mai este necesara.

In plus, acesta s-a referit la un alt inculpat in dosar, Petrica Tomescu, care, judecat in stare de libertate, se prezinta la toate termenele si respecta toate conditiile impuse de judecatori si procuror. Mai mult, aparatorul a cerut egalitate in tratament, cu referire directa la membrii gruparii „Vasea“, care sunt judecati in stare de libertate.

„Dosarul rosu“
Dosarul in care sunt judecati Calimarea si Gherghisan este plin de fapte „eroice“: sangele reglarilor de conturi si al razbunarilor cu public a umplu, de multe ori, strazile, barurile si cluburile de noapte din municipiul Constanta. Altercatia din luna ianuarie 2007, in urma careia Cristian Gheorghiu a avut nevoie de peste 110 zile de ingrijiri medicale, nu este prima pe rabojul inculpatilor. Astfel, in noaptea de 17 – 18 noiembrie 2006, in jurul orei 21,30-22,00, membrii clanului condus de fratii Vasea au snopit, pur si simplu, in bataie, patru indivizi, in incinta bowling-ului „Imperial House“ din Constanta. Victimele altercatiei sunt Ionut Chiujdea, Ionut Vanghelici, ambii de 27 de ani, Bogdan Vera, de 25 de ani, si Stila Sarafu, de 25 de ani. Interesant este faptul victimele se cunosteau cu agresorii, desi nu se aveau in relatii… cordiale. Se pare ca, in urma cu aproximativ un an, cele doua grupuri mai fusesera implicate intr-o asemenea confruntare. Dintre agresori, cei mai cunoscuti sunt fratii Vasea, care, departe de a uita prima altercatie, au asteptat si si-au pregatit razbunarea. Ocazia potrivita s-a ivit in seara de noiembrie, cand au aflat, prin intermediul unor amici, ca victimele se afla in clubul „Imperial“. Scena s-a derulat rapid, agresorii disparand dupa maxim doua minute, impreuna cu… batele si cutitele folosite la reglarea conturilor. In urma scandalului, singurul care a depus plangere a fost Stila Sarafu. Conform ordonantei de retinere emisa de Puiu Zarfina, procuror-sef al Sectiei de Urmarire Penala a Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta, agresorii au lovit-o „concomitent si conjugat pe partea vatamata Sarafu Stila cu o bata in cap, cu intentia de a o ucide prin aplicarea de lovituri succesive directionate in zona capului, partea vatamata receptand loviturile in pozitie cazuta in genunchi pe pardoseala“. Aceeasi ordonanta spune clar ca leziunile suferite de victima sunt urmare a autoapararii, pentru care Stila Sarafu a necesitat 100 - 110 zile de ingrijiri medicale. Cu alte cuvinte, Stila Sarafu se mai afla in viata pentru simplul motiv ca, din cauza panicii create, agresorii nu si-au putut finaliza actiunea de… ucidere. Celelalte victime au scapat mai „ieftin“. Astfel, Ionut Vanghelici s-a ales, in urma „interactiunii“, cu 8 - 9 zile de ingrijiri medicale, iar Bogdan Vera nu a necesitat internare, ranile sale fiind superficiale. Un alt scandal cu aceiasi protagonisti se refera la devastarea, in mijlocul verii trecute, a hotelului „Flora“ din statiunea Mamaia, scena a unei confruntari care i-a scandalizat si infricosat atat  pe constanteni, cat si pe turistii aflati in zona. Echipa de politisti care s-a deplasat la fata locului nu i-a mai gasit, insa, pe scandalagii in schimb au gasit urmele bataliei, cateva arme, hotelul devastat si geamurile sparte. Au urmat clubul „Heaven“, Bowling-ul „Imperial“ si, in februarie, micul razboi din strada Atelierelor, in urma caruia Gherghisan, Calimarea si Falcus au fost dati in urmarire generala.

Adrian GEORGESCU