„Melescanu se apropie de abuz in serviciu“

Pentru ca a avut tupeul sa-i solicite lui Traian Basescu dosarele celor opt ministri care trebuie, in viziunea aceluiasi presedinte, sa fie urmariti penal, Melescanu s-a trezit „aproape de abuz in serviciu“. Avertismentul a fost lansat chiar de stapanul Palatului Cotroceni, care suspecteaza (deh) tergiversarea taraseniei de catre interimarul Justitiei. Interesant - si putin abracadabrant - este faptul ca toti cei care indraznesc sa nu execute REPEDE ordinele „marinerului“ se apropie de diverse:  abuz in serviciu, incalcarea legii sau alte marunte infractiuni. Infierand in stanga si-n dreapta cu netarmurita ardoare patriotica, alesul neamului stie, ca nimeni altul, sa-si poarte lupta cu armele proprii. „Nu te executi? Inseamna ca tergiversezi! Sari etapele? E clar, viciile de procedura pe care le vor invoca ministrii au fost gandite de tine!“. Prezidentiala si maiestuoasa, logica parea binevenita in alte timpuri. Pe care le speram imemoriale.

Adrian GEORGESCU

Contracte masluite, transferuri manarite

de Sorin TEODOREANU

Spectaculosul fotbal intern tine, inca o data, prima pagina a ziarelor, reusind sa capteze chiar si atentia celor mai putin initiati in acest domeniu. Nu insa prin cine stie ce performante notabile, care sa ne mai scoata din anonimatul in care ne aflam alaturi de tarile din lumea a 3-a a sportului rege. „Liga lui Mitica“ ia fata Bundesligii sau a Primerei Division cu un scandal ce arunca inca un bolovan peste prapaditul fotbal romanesc. Scandalul iscat de Directia Nationala Anticoruptie, care acuza mai multi oameni de fotbal din Romania de afaceri murdare si delapidare, tinde sa nu fie o simpla joaca, asa cum a mai fost in trecut. Giovanni si Victor Becali, Cristi Borcea, Gheorghe Netoiu, Sica Puscoci, George Copos, M.M. Stoica, Mircea Stoenescu, Gheorghe Popescu sau Jean Padureanu au devenit tinte vii pentru vanatorii de la D.N.A., dornici de a rupe in bucati manariile din fotbalul romanesc.

Au fost studiate mai multe dosare in care sunt luate la puricat aceste personaje mioritice ce si-au insusit, de-a lungul anilor, milioane de verzisori. Nici macar unul dintre „aliatii“ acestora, F.R.F., nu mai pare dispus sa suporte escrocheriile unora, pentru care fotbalul chiar este o afacere. Astfel, prin Mircea Sandu si Ionut Lupescu, Federatia Romana de Fotbal a pus la dispozitia anchetatorilor aproximativ 700 de dosare. „De un an si jumatate sau doi colaboram cu D.N.A. si toate autoritatile statului in problema transferurilor. Cred ca noi am dat cam 700 de dosare de transferuri. Sunt 50-60 de impresari licentiati de federatie, nu stiu cati au facut transferuri in perioada respectiva“, a spus directorul general al federatiei, Ionut Lupescu. Dintre toti cei amintiti mai sus, cel mai vizat pare a fi patronul Rapidului, George Copos, cel care a profitat de functia de vicepremier pe care a detinut-o la un moment dat pentru a modifica Legea Sportului. Astfel, daca pana in 2005 statutul de profesionist era conditionat de un contract individual de munca, dupa ordonanta de urgenta emisa in decembrie 2005, acest contract individual de munca era transformat intr-o conventie civila, aceasta din urma nerecunoscand niciun drept al angajatului, dar fiind ca este mult mai convenabila pentru angajator. Revenind la transferurile dubioase ce au atras atentia D.N.A.-ului, totul a pornit de la acela al atacantului Florin Bratu de la Rapid la Galatasaray in 2003. Jucatorul ii costase pe oficialii turci 1.750.000 dolari, bani incasati de Gica Popescu in numele sau, dar si pentru Rapid si firma de impresariat a fratilor Becali. Totusi, in contul celor de la Rapid aveau sa ajunga doar 630.000 dolari, iar in registrul contabil urmand sa fie inregistrati doar 100.000 dolari!!! Un alt caz este cel al dinamovistului Paul Codrea, transferat la Genoa in anul 2000 pentru suma de 2.750.000 dolari. Dupa ce un impresar italian si-a oprit un comision de 120.000 dolari, restul de 2.630.000 dolari au intrat direct in contul lui Dinamo, ati fi tentati sa credeti…Gresit, s-au dus direct in buzunarul impresarului Ioan Becali, cel care intermediase tranzactia. Dupa aceasta „incalzire“ a oamenilor din fotbal, aveau sa urmeze marile tunuri: Mutu, Marica sau Marius Niculae. Primul dintre ei avea sa fie vandut oficial pentru suma de 2.100.000 dolari de la Dinamo la Inter Milano, insa D.N.A.-ul este convins ca adevarata suma este de 7,8 milioane dolari! In cazul lui Marica, pe ruta Sahtior - Dinamo par a se fi pierdut 5,2 milioane dolari, iar in cazul lui Marius Nicuale, pe traseul Sporting Lisabona - Dinamo s-au evaporat alte 4 milioane dolari. Investigatiile D.N.A.-ului, ce se intind intre 1998 si 2005, au scos la iveala (ne referim doar la cazurile dovedite, exceptand ancheta in cazul Mutu, Marica, M. Niculae) un prejudiciu adus statului de 14,8 milioane dolari, aceasta suma fiind delapidata in urma a 12 transferuri. In aceste cazuri, toti cei invinuiti risca inchisoarea pentru inselaciune (intre 10 si 20 de ani), evaziune fiscala (intre 6 luni si 15 ani) sau spalare de bani (intre 3-15 ani). Ramane de vazut in ce mod se va derula in continuare aceasta ancheta si, mai ales, cum se va termina ea. Dovezile sunt clare, ramane de vazut cum se va aplica legea si in cazul celor care intr-adevar aduc prejudicii majore statului si pun o pata pe emblema fotbalului romanesc.

Taxa pe viciu plombeaza „cariile“ bugetului

Cand prea-viciatul Guvern ne-a varat pe gat taxa pe „vitii“, ministerul lui Nicolaescu a motivat introducerea noului bir drept o masura in favoarea… Sanatatii. Adicatelea vom consuma mai putine produse toxice, pentru ca vor fi mai scumpe. In realitate, taxa pe viciu aplicata producatorilor de tigari si alcool a fost colectata de Ministerul Finantelor doar pentru acoperirea gaurilor din bugetul statului, nicidecum pentru scaderea gradului de imbolnavire si mortalitate. Mai precis, din suma adunata, Sanatatea a beneficiat de 2,2%(!) in 2006 si de 6%(!) in 2007. Imensele sume stranse, cu japca, in loc sa ajute la cumpararea de ambulante performante, materiale sanitare si aparatura medicala de inalta clasa, au fost redirectionate spre innoirea parcului de limuzine luxoase si echipamente electronice sofisticate pentru alesii nostri.

VALENTIN POPESCU

„Cioaca“ prezidentiala

de Adrian GEORGESCU

Presedintele Romaniei a solicitat, saptamana trecuta, inceperea urmaririi penale a unui lot de opt fosti si actuali ministri. Caltabosii „imparatului“ Remes, tradarea de tara a lui Zsolt Nagy, termopanele lui Adrian Nastase si alte asemenea l-au determinat pe Traian Basescu sa-i ceara ministrului interimar al Justitiei, Teodor Melescanu, sa-si dea avizul pentru cercetarea lor. Desi, teoretic, modul in care inaltii demnitari sunt pusi sa dea socoteala pentru posibile incalcari ale legii este socotit un fapt benefic oricarei societati, modul in care presedintele a actionat in acest caz este susceptibil de banuieli. Nu de alta, dar miza alegerilor, combinata cu posibilitatea de a controla procurorii D.N.A. si cu cea a indepartarii ministrilor incomozi, constituie, dincolo de orice indoiala, principalele motive pentru care cei opt au fost pusi in stand-by.

Dincolo de scopul urmarit, care insumeaza, in definitiv, aspiratiile presedintelui, nici pasii procedurali urmati de acesta nu sunt de natura sa ne convinga de bunele sale intentii. Ministrul Apararii si (deocamdata) al Justitiei, Melescanu a fost transformat, fara voia lui, intr-un postas prezidential, obligat sa-si puna parafa pe deciziile lui Basescu. Si totusi, putin curajos, putin strans cu usa de diverse interese de partid(e), „militarul“ s-a vazut nevoit sa accepte jocul prezidential de-a „ia dosare, da-mi dosare“. Puerilitatea gestului sau, de a solicita in schimbul avizului dosarele celor in cauza, este demontata de conjunctura politica careia trebuie sa-i faca fata seful Justitiei. Ironia sortii consta in jocul abil al presedintelui, care-si rade in barba de situatia lui Melescanu. Care trebuie, pe de o parte, sa dea „favorabil“ urmaririi penale ale unor ministri liberali (Paul Pacuraru, Tudor Chiuariu, Decebal Traian Remes), a unor pesedisti (Adrian Nastase, Miron Mitrea), care sustin - deocamdata, cel putin - Guvernul Tariceanu, si, in acelasi timp, sa faca fata cerintelor impuse de prevederile legii.
                 
Pe de alta parte insa, cel mai mult dezgusta comportamentul prea putin dezinteresat al presedintelui. Departe de a se erija in Fat-Frumosul care-si poarta cruciada impotriva coruptiei, Basescu „uita“ ca orice om - ministru sau nu - are dreptul sa se apere impotriva unor acuzatii, in speta sa afle despre invinuirile care i se aduc. In acest caz, cei opt „suspecti de serviciu“ nu au posibilitatea sa-si probeze, cu documente sau alte mijloace, nevinovatia. Ceea ce contravine nu numai amaratelor de legi autohtone, ci si Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care arata ca invinuirile trebuie aduse imediat la cunostinta celor acuzati. De altfel, privarea de acest drept esential, coroborata cu prevederile Legii raspunderii ministeriale (care spune ca presedintele poate suspenda un ministru daca acesta este cercetat penal), il transforma pe Traian Basescu, dintr-un garant al libertatilor, intr-un mic posibil dictator, capabil sa darame un Guvern incomod prin decimarea demnitarilor lui. Sa ne amintim doar de fostul ministru Atanasiu, care a fost demis, cu toate ca nu a fost gasit niciodata vinovat.
                   
Intrebari naste si „instrumentarul“ care a stat la baza deciziei de incepere a urmaririi penale formulate de seful statului. Lipsa dosarelor, care nu-i fusesera remise acestuia, duce cu gandul la formularea unor acuzatii pe baza unor simple banuieli ale unor procurori (mai mult sau mai putin prezidentiali). Mai mult insa. Desi, la cererea interimarului, documentele i-au fost inmanate, acestea au venit in plicuri inchise si sigilate, cu mentiunea clara de a ramane asa. Nu de alta, dar (spune Basescu), nu-i treaba ministrului Justitiei sa stie de probele de la dosare.

Consumatorul „gaina“

de Camelia MATEI 

Spatiul, de la cel inconjurator pana la cel intim, ne este invadat zilnic de mesajul publicitar! Cutiile postale sunt varfuite constant cu reviste ce ne intoxica cu reclame. Odata ce calcam intr-un supermarket sau intr-un amarat magazin de cartier, produsele de pe rafturi ne imbie cu preturi promotionale. Orice pas inseamna intoxicare cu mesaj publicitar! Nici strada nu ne fereste de ademenirea soldurilor. Nu este loc pe care sa-l strabati si sa nu-ti fagaduiasca undeva la inaltimea blocurilor sau a panourilor oferta cea mai buna, devenita deja ridicola, in contextul in care toate sunt cele mai bune. Pana si serviciile bancare au adoptat un astfel de sistem! Ofertele, in speta dobanzile, daca ne referim la unitatile bancare, cu toate sunt cele mai cele, din pacate, toate poarta fatis un indemn manipulator, nicidecum publicitar! Vestea este mai putin o noutate pentru omul de rand! Romanul a trait pe pielea lui ce inseamna promisiunile publicitare.

Odata intrat intr-un magazin, in jocul super-ofertelor, el a cheltuit pana si ultimul leu! Urmarea a simtit-o pe pielea lui! S-a intors acasa cu o sacosa plina de nimicuri pentru care a platit cu varf si indesat. Pe de alta parte, indatorat, romanul a apelat la greu, dar cu incredere, la creditarea bancara! Ca mai apoi sa vada cu ochii lui cum dobanda de 5% a ajuns peste noapte de 9% si l-a facut sclav al ratelor pe viata! Acest scenariu pe cat de inselator, pe atat de inrobitor, constituie insa un element de noutate pentru reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului. Autoritatii, doar cu numele de protector al consumatorului, i-a trebuit experienta primului an european si intrarea in cel de-al doilea pentru a gasi parghii de aparare a romanului prins in avalansa pseudo-promisiunilor promotionale. Publicitatea nu ne va mai agresa, nu ne va mai insela! Ne promit cu 1 februarie 2008 reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului. Unde a fost, insa, Autoritatea in toti acesti ani de liber comert?! Lipsa ei de reactie nu ne face decat sa credem, pe buna dreptate, ca a pactizat cu inamicul si a fost mai degraba de partea protectiei profitului producatorilor si comerciantilor! Deocamdata, noroc cu integrarea europeana, caci de binecuvantare vom vedea daca o fi vorba! Pentru ca europenii isi respecta potentialii clienti, draga noastra Autoritate pentru Protectia Consumatorului promite ca realmente va actiona pentru protectia acestuia in acord cu directivele comunitare. Pentru inceput, de la 1 februarie, va disparea de pe piata autohtona exprimarea gen „3+1 gratis“, care va fi inlocuita cu zicala „patru produse la pret de trei“. Desi exprima acelasi lucru, reprezentantii Autoritatii pentru Protectia Consumatorului spun ca aceasta este varianta corecta care ne-ar sugera ca achizitionam patru produse la pret de trei si… ceva. „In limita stocului“ este o alta capcana comerciala ce ne vinde pesemne un produs la pretul cel mai mic! Pentru ca este tentant si intrucat nimeni nu stie ce inseamna aceasta limita a stocului, producatorii si comerciantii etaleaza un produs pe cale de disparitie si isi fac reclama aproape gratuit. Ca aceasta poveste a limitei de stoc nu este altceva decat un siretlic o vedem zilnic in cazul firmelor de cosmetice, ale caror „limite de stoc“ dureaza cu anii! Iar expresia o intalnim de la cele mai banale produse - alimentare, cosmetice - pana in cazul marcilor auto! Autoritatea se angajeaza ca va amenda aceste abateri, intre care se enumara si sloganurile comerciale care ii indeamna pe copii sa-si convinga parintii sa le cumpere anumite produse. Crasa manipulare sora cu un profit de invidiat pentru producatori si comercianti va fi sanctionata de inspectorii O.P.C. cu sume cuprinse intre 3.000 si 30.000 lei, iar recidiva unei atari ademeniri inselatoare se va lasa cu o amenda de 60.000 lei. Amenzile sunt cat se poate de binevenite! Producatorii, cot la cot cu comerciantii si nestingheriti de ani buni de nimeni, si-au apropriat un castig de imagine si unul financiar fara prea mare efort creativ si banesc! Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului ne asigura, insa, ca va stingheri relatia manipulatoare! Tinem sa o asiguram si noi de ceva! Vom fi cu ochii pe ea!

Demnitari, furati linistiti! Constitutia va apara!

Motivarea data de Curtea Suprema in cazul averii lui Dan Ioan Popescu a pus punctul pe „i“-ul Injustitiei. Magistratii de decis, netematori de oprobriul public, ca niciun mahar nu poate fi acuzat de dobandirea ilegala a averii. Si asta din cauza articolului 44 din Constitutie, care arata ca nu politicienii sunt cei care trebuie sa-si justifice respectivele averi, ci autoritatile sunt obligate sa demonstreze caracterul lor ilicit. Ramas in vigoare din 1991, ignorat de romani, scos din palarie doar cand vreun politician sau altul era intrebat de sanatate, articolasul a ramas in vigoare si va ramane atata timp cat alesii damboviteni vor fi deranjati cu intrebari tembele. Nimeni nu va mai explicatii despre cat si cum a furat, iar declaratiile facute publice, cu sau fara tam-tam, nu au decat rolul de a ne arata noua cat de potente sunt domniile lor. Nu de alta, dar exista acest 44!

Adrian GEORGESCU

„Un ziarist nu poate sa judece un text de filozofie…“

…PLAGIAT ordinar, completam noi partea sensibila si nerecunoscuta de Gabriel Liiceanu. Acuzat de copierea „la indigo“ a unor texte din Heidegger, filozoful Liiceanu s-a adresat Justitiei, considerandu-se „batjocorit de oameni care nu au competenta sa judece filozofia de varf“. De cealalta parte a baricadei, ziaristii acuzatori si-au mentinut pozitia, invinuindu-l pe plagiator ca nu s-a delimitat explicit de textele care nu ii apartineau, cu ajutorul ghilimelelor „salvatoare“. Pe buna dreptate, insusirea unor pasaje din operele altor autori, fara specificarea sursei, inseamna nu numai furt, dar si inselarea cititorilor neavizati. Gabriel Liiceanu ar fi trebuit sa stie conceptul occidental despre plagiat, caci el vizeaza citarea masiva a unui autor, fara ghilimelele de rigoare, dar si preluarea neautorizata a unei idei straine.

(V.P.)

Chiulangioaica

de Adrian GEORGESCU

Cu cartile pe masa, fara sa mai ascunda „scopul luptei“, presedintele Romaniei prelungeste suspansul national in privinta Noricai Nicolai. Constient ca procentele alegerilor depind exclusiv de imaginea sa publica, Traian Basescu refuza, in continuare, sa-si puna parafa pe documentul care consfinteste numirea vicepresedintelui P.N.L. in functia de ministru al Justitiei. In dauna tarii, in dauna omului de rand, care nici macar nu da doi bani pe unul sau pe altul, asta n-are nici o importanta. Important este, in acest moment, ca omul care va numi conducerea Directiei Nationale Anticoruptie trebuie sa fie controversat din start. Nu de alta, dar din moment ce respectivul va face parte dintr-un P.N.L. curat antiprezidential, riscul unei inflatii de dosare - instrumentate pe criterii politice sau chiar „pe bune“ - este urias.

Controlul asupra institutiei D.N.A. si posibilitatea de a ranji pe viitor a „V-am spus eu!“ prelungesc, iata, inevitabilul. Aspectele profesionale, chichita cu care Basescu isi motiveaza gestul de respingere a Noricai, au atras dupa sine, firesc, revolta jurnalistilor, care au vrut sa vada si reversul medaliei. In speta, mapa profesionala a Monicai Macovei, un fost ministru al aceleiasi Justitii, agreat insa de presedinte. Nu mica a fost mirarea tuturor cand, odata cu aceasta, au iesit la lumina si faptele reprobabile din trecutul socialist al loctiitoarei Noricai Clinci, actuala Nicolau. S-a descoperit, astfel, ca procurorul fostului Parchet General si-a dat demisia, in 1997, in urma unui control solicitat de procurorul general din acea perioada, Nicolae Cochinescu. Care control s-a soldat cu concluzii care ar fi trebuit sa-l puna pe ganduri pe presedintele Basescu, la momentul numirii sale in functie. „Doamna procuror Macovei Monica Luiza intarzie in mod sistematic rezolvarea lucrarilor cu intervale foarte mari de timp, in mod nejustificat; dovedeste lipsa de organizare in desfasurarea activitatii de procuror, in tinerea evidentelor lucrarilor; insubordonare in relatiile cu sefii ierarhici; intarzie la program in mod sistematic si lipseste nemotivat. Doamna procuror obisnuieste sa inchida lucrari ocolind controlul sefilor si nedand solutia, pentru documentare a se vedea xerocopii de pe lucrari de acest gen. De mentionat ca sub acest aspect a fost atentionata si de catre seful de serviciu. De asemenea, s-a mai remarcat ca doamna procuror, in relatiile cu seful de serviciu, foloseste biletele in locul convorbirilor directe. Din continutul unui astfel de bilet mai deducem si atitudinea sa superficiala in legatura cu modul operativ de solutionare a plangerilor venite de la cetateni, precum si modul in care intelege sa se poarte in relatiile cu colegii de serviciu“, a notat inspectorul Mihai Carstea. Ca ministresa nu se prea ocupa cu rezolvarea dosarelor e clar, din moment ce unele dintre acestea se prafuiau prin sertare de prin 1993 sau 1994.

Alte aspecte din viata profesionala a Monicai Macovei, pe care presedintele le-a judecat cu o oca mult mai permisiva decat in cazul Noricai Nicolai, tin mai mult de lipsa procurorului de la locul de munca decat de prezenta sa. Pai, cata vreme respectiva s-a plimbat prin Ungaria si Elvetia, prin Italia si Austria, prin R.D.G. si U.R.S.S. - pe vremea cand acestea existau - e normal ca activitatea sa sa fi avut de suferit. Dupa aparitia mapei, mirobolant, Macovei a incercat sa se disculpe. „Raportul a fost intocmit pe fondul unui conflict pe care l-am avut cu procurorul general de atunci, Nicolae Cochinescu, care mi-a interzis o deplasare la Parlamentul European, la Bruxelles, unde fusesem invitata pentru o dezbatere“. O fi adevarat sau nu, sau poate plimbareata s-a suparat ca nu a fost lasata sa-si faca voiajul de frumusete. Dar, oricate sambete i-ar fi purtat Cochinescu, dosarele nesolutionate de sute si mii de zile exista. La fel cum, la momentul controlului, existau si alte aspecte care tin de latura strict profesionala a activitatii fostului ministru. Una peste alta, toate acestea au fost trecute cu vederea de un presedinte mai preocupat de conducerea D.N.A. decat de functionarea Justitiei autohtone.

Gripa ne ocoleste

Desi gerul si temperaturile scazute si-au facut simtita prezenta din plin, la nivelul judetului Constanta nu au aparut cazuri de gripa. Numarul afectiunilor respiratorii a cunoscut o usoara scadere in randul cetatenilor. Peste 300 de cazuri de infectii acute ale cailor respiratorii superioare (I.A.C.R.S.) s-au inregistrat in prima saptamana a acestui an in judetul nostru. In prezent, doar 314 persoane s-au prezentat la spital cu infectii acute ale cailor respiratorii superioare si numai 67 au necesitat internarea. De asemenea, in ultima saptamana s-au inregistrat 251 de cazuri de pneumonii, iar 94 de persoane au fost internate.

Mirabela PANFIL

Alocatii si ajutoare majorate in batjocura

Constient ca anul 2008 este unul electoral, Guvernul a reluat moda pomenilor electorale si a masurilor populiste, marind - insesizabil, ce-i drept - unele alocatii si ajutoare catre populatie. Astfel, alocatia pentru nou-nascuti a crescut cu… noua lei, ajungand la 213 lei, bani de care vor beneficia 190.000 copii. Indemnizatia pentru persoane handicapate a crescut si ea cu acelasi procent de 4,5%. Desi majorarile au fost dictate de indicele inflatiei, este de asteptat ca membrii Guvernului sa se impauneze cu masurile populiste
Adrian GEORGESCU

Maltratarea animalelor va fi platita scump

Guvernul a decis ca cei care pun in pericol sanatatea sau viata animalelor sa plateasca scump. Amenzile vor fi intre 2.500 si 5.000 pentru nerespectarea practicilor de transport privind incarcarea, descarcarea, manipularea animalelor, nerespectarea intervalelor de hranire si adapare pe toata durata calatoriei s.a. Cu amenda de la 15.000 lei la 25.000 lei va fi sanctionat si transportul animalelor ranite sau bolnave fara acordul medicului veterinar. Savarsirea pentru a doua oara a acestor contraventii, in decurs de 6 luni de la aplicarea amenzii contraventionale, se sanctioneaza cu anularea autorizatiei transportatorului.

Ioana PAIDOS

„Dupa prezidentiale, C.N.S.A.S. se poate desfiinta“

Este parerea docta a „inchizitorului“ Mircea Dinescu, revoltat nevoie mare de posibila interdictie privind emiterea de solutii, de colaborare pentru informatorii Securitatii. Dinescu ameninta cu demisia daca Parlamentul va vota proiectul de lege care limiteaza  prerogativele C.N.S.A.S. Modificarea atributiilor ar fi, totusi, acceptata de intransigentul membru al Colegiului. Ba, mai mult, chiar si-ar da acordul pentru desfiintarea C.N.S.A.S. Dar nu inainte de alegerile prezidentiale! Ceea ce intareste convingerea cvasiunanima ca rolul acestei institutii este eminamente politic. Este vorba despre o institutie care a spalat de pacate, pe parcursul intregii existente, turnatori controversati (vezi cazul C.V. Tudor), oferind spectacole jalnice in urma conturarii a doua tabere cu interese diametral opuse.

V.P.

Base-contra!

de Adrian GEORGESCU

Eterna candidata la fotoliul de ministru al Justitiei, Norica Nicolai s-a vazut, din nou, respinsa. De data aceasta, de insusi presedintele tarii, care a considerat ca nominalizarea ei este neinspirata. Pentru a-si da seama de acest lucru, Basescu a avut nevoie de trei saptamani, timp in care a incercat, probabil, sa caute o motivatie pentru gestul care era, de altfel, previzibil. In scrisoarea adresata premierului, presedintele ii cere sa vina cu o alta propunere pentru succesorul imberbului Chiuariu, din cauza… perceptiei negative pe care posibila ministresa ar avea-o in randul populatiei. Curios lucru, din moment ce respectiva perceptie nu poate fi cuantificata de o persoana, fie ea si presedinte, ci eventual de un institut de sondare a opiniei publice! La fel de curios, numirea Noricai nu a starnit valuri de protest care sa demonstreze „perceptia negativa“, aceasta existand, se vede, doar in mintea lui. Si mai curios inca este faptul ca nici atitudinea umila a Noricai Nicolai - care a tinut sa precizeze, pe postul national, ca nu va urma linia anti-prezidentialului Chiuariu - nu l-a induplecat pe Basescu. 

„Independent din punct de vedere politic“, isi permite sa „sugereze“ Base. Probabil ca o propunere acceptabila pentru presedinte este una prin venele caruia curge mai putin sange liberal. Pai, e posibil ca presedintele sa fi „uitat“ ca ministrii unui Guvern sunt numiti de catre castigatorii alegerilor, in speta de un partid politic sau o alianta. Cu alte cuvinte, desi teoretic pot fi independenti, ministrii isi iau in primire fotoliile in urma girului acordat de o formatiune politica. Si, in definitiv, Constitutia nu-i da dreptul presedintelui decat sa-si dea cu parerea, iar de la aceasta la „sugerat“ propuneri e cale lunga. Cum nu-l putem banui ca nu ar sti legea, singura explicatie plauzibila a indecentei politice prezidentiale este confuzia care domneste in mintea sa. Probabil ca presedintele crede ca Romania este condusa inca de P.D. sau… cine mai  stie?
                  
Cat despre moralitate… era Monica Macovei mai „curata“ din punct de vedere politic? Reamintim nenumaratele acuzatii venite din partea societatii civile, conform careia trecutul Monicai este cel putin discutabil. Procuror pe vremea lui Ceausescu, fostul ministru a Justitiei a fost invinuita ca-si „prelucra“ interogatii cu bulaul in mana. Povestea nu l-a miscat, insa, pe marele sef de stat. Aceeasi moralitate putea fi pusa in discutie si in cazul Monei Musca, ce a fost confirmata de Basescu, cu toate ca a fost deconspirata ca fost colaborator al Securitatii. Sa ne lase atunci jucatorul presedinte cu lectiile despre tinuta morala si imagine publica, mai ales ca acestea nu sunt, nici pe departe, punctele forte ale domniei sale. Acceptand razboiul declarat de Basescu, neinfricatii liberali isi sustin in continuare vedeta, constienti ca precedentul exista. Cu nici un an in urma, acelasi razboinic-jucator se vedea invins pe campiile Curtii Constitutionale, fiind nevoit sa semneze, cu inima stransa, numirea lui Cioroianu ca ministru de Externe. Judecatorii au decis ca presedintele nu are drept de veto in numirea unui ministru, ci doar dreptul de a „evalua“ numirea Guvernului. Drept urmare, respingerea nefondata a Noricai Nicolai a reusit, de altfel, ceea ce nu a mai reusit nimeni pana acum. Si anume, transformarea intregii clase politice intr-o masa omogena, care a dezaprobat in cor gestul prezidential. Basescu a devenit un veritabil Gica Contra al intregii societati. Departe de a fi nebun sau prost, vajnicul si rezistentul Gica nu arunca paie pe foc pentru ca asa a visat noaptea. Nu. O face in speranta ca Norica Nicolai se va compromite, ca toti ministrii postrevolutionari, iar in acel moment el va putea iesi in fata cu vesnica declaratie. „V-am spus eu, in ianuarie, ca nu-i buna! V-am spus eu!“.