Din raportul Bran mai lipseste… Stan

de Antonia MAER

Daca tot ne-am europenizat, ne-am aliniat la norme si am decis ca proprietatea privata trebuie retrocedata, ar trebui sa o facem efectiv si sa nu ne mai codim. Probabil s-a mers la inceput pe ideea ca nu vor veni decat trei-patru tarani nevoiasi pentru a-si cere peticele de pamant, rapite cu japca de boierii ce i-au facut iobagi. Surpriza! Au venit si altii care cer castele, cum ar fi, de exemplu, familia de Habsburg, ce a depus acte in regula ca sunt proprietarii cladirii folosite ca muzeu. Cum actele erau valide, retrocedarea s-a facut, iar statul roman a inceput sa se gandeasca la modalitatea de a face rost de bani pentru a rascumpara proprietatea. Nu a trecut, insa, nici anu’ si o gasca de… Stani s-a gandit sa jongleze cu Branul. Pe de o parte, am zice ca intelegem reminiscenta de sentiment patriotico-comunist, care ii indeamna pe parlamentari sa caute orice chichita numai pentru a tine castelul in patrimoniul statului, si inca si cu o economie de cateva sute de milioane de euro.

Dar, pe de cealalta parte, nu stiu daca ne permite plapuma sa ne jucam de-a comedia cu Stan si Bran cu drepturile oamenilor, odata ce ne-am hotarat sa le respectam. Nu se poate sa restituim doar ce ne convine, eventual doua-trei parcele de nisip si cateva hectare de pamant steril. Cu toate acestea, parlamentarii au gasit o bresa in contractul de retrocedare. Cica, in loc de cinci mostenitori, cati s-au aratat initial interesati sa-si faca din Bran resedinta de vacanta, retrocedarea s-a facut numai catre trei. Nu au luat in calcul ca Habsburgii nu sunt prosti si ca daca au renuntat nu au facut-o la o tuica, ci prin intermediul avocatilor, au cazut la intelegere sa-si cedeze partile. De ce? Treaba lor. Probabil si-au vandut in perspectiva partile din mostenire. Chestia este ca au vandut pielea ursului din padure. Desi retrocedarea s-a facut, semnat, parafat si dus la instanta, Stanii nostri au facut raportul secolului si l-au dat la Curtea Constitutionala sa-l rumege. Nu stiu daca ideea stralucita a venit in capul vreunui parlamentar, care se scarpina ca maimuta cu o mana, iar in cealalta tinea pixul cu care nota. Cert este ca, dupa atata tam-tam, s-a stabilit ca ideile parlamentare nu au nici o consecinta juridica asupra retrocedarii, actul de proprietate ramanand valabil. Sau, da, are un efect juridic. Habsburgii, sicanati, simtindu-se lezati de acest raport, au decis sa dea statul roman in judecata ca vrea sa ia cu dreapta ceea ce le-a dat, initial, cu o stanga tremuranda. Iar despagubirile cerute nu sunt minore:150 milioane de euro!
                  
Sa ne aplecam, insa, un pic asupra comedioarei de pe estrada Brasovului, acolo unde se afla si Branul, cu stafiile si legendele lui. Stan, initiatorul, trebuie sa fi fost lezat ca o atare retrocedare „grasa“ s-a facut fara o feliuta de „comision“. N-a avut nimeni de profitat ca sa sustina initiativa de retrocedare? Sau poate spaga trebuia data la mai multi? Pac! Contestatie. Sa stea Habsburgii si sa rabde, cum au mai rabdat vreo 50 de ani fara sa aiba castel in Romania. In chestiuni atat de importante, nu stiu daca e bine sa montam o comedie, ce nu face decat valuri. De fiecare data cand statul roman s-a pus de-a curmezisul unei retrocedari, instanta europeana i-a dat peste nas… Nu numai ca a decis punerea de urgenta in proprietate, dar a mai alocat si despagubiri de milioane de euro… Tot banii nostri, ai statului, cu care am fi putut sa mai rascumparam vreun muzeu…