de Adrian GEORGESCU
O sedinta extrem de importanta a fost amanata din lipsa de cvorum. Este vorba de intrunirea Colegiului National pentru Studierea Arhivei Securitatii, una in care mai multi inalti ierarhi, candidati la functia de Patriarh al Romaniei, trebuiau sa-si primeasca verdictul: colaborator al fostei masinarii de represiune sau curat. Din diverse motive, familiale si deja atat de familiare, cinci dintre cei unsprezece membri ai Colegiului au lipsit de la sedinta, astfel ca cei sase prezenti s-au vazut pusi in imposibilitatea de a adopta decizii. Sfantul Sinod ramane, astfel, curat - nu chiar ca lacrima, din cauza numeroaselor umbre si semne de intrebare care planeaza asupra Inaltelor Sutane. Pozitia celor cinci „judecatori“ nu mai constituie, de altfel, o surpriza pentru nimeni. Imixtiunile politicului, ale serviciilor secrete si ale Bisericii Ortodoxe sunt pe cale sa transforme nobila incercare de inscaunare a unui om curat intr-o functie de extraordinara raspundere intr-un esec de proportii, esec care va fi asumat, volens nolens, de intregul popor roman.
Bineinteles, noul Patriarh va fi puricat de C.N.S.A.S., extrase din dosarul lui vor aparea, mai devreme sau mai tarziu, pe toate agentiile de presa. Dar, la momentul respectiv, zarurile vor fi fost deja aruncate! Oricat de comunist se va dovedi viitorul pastor al neamului, functia si „prestanta“ conferita de aceasta il vor… impiedica, de buna seama, sa-si dea demisia de onoare. Pana una alta, motivele unei lipse de cvorum au fost explicate de Mircea Dinescu intr-o maniera plastica. „Nu putem lua decizii pentru ca unii sunt mai sensibili la telefoanele pe care le primesc din partea politicului sau a Patriarhiei“. Este declaratia aceluiasi Dinescu, care a incercat, impreuna cu Ticu Dumitrescu, sa „faca cvorum“. Degeaba s-a carat pitorescul tocmai „de la Cetate, de la stransul viei“, degeaba incearca sa adune si sa hotarasca curatirea morala a romanilor, cata vreme Corneliu Turianu continua sa faca pe… „Ce sedinta avem astazi? Sa faca Ticu sedinta!“.
Alegerea Patriarhului a starnit, cu adevarat, un adevarat razboi in jurul Bisericii Ortodoxe Romane. Somata sa-si prezinte in fata poporului adevarata fisa de partid, preotimea prefera sa iasa la atac, sa inventeze motive „familiale“, care duc la neadoptarea unor decizii-cheie, sa scoata de la pastrare dosare cu aspect de xerox. Ticu Dumitrescu s-a vazut, astfel, transformat in legionar printr-un facsimil in care este desemnat ca „C. Dumitrescu“. Nici macar numele complet, nici initiala celui de al doilea nume, nici… Dar anumiti indivizi (in sutana sau… cu ochi albastri) s-au trezit sa sara la harta, tocmai cand respectivul incerca sa scoata la iveala intunericul unor „fete luminate“. Capotarea C.N.S.A.S.-ului inseamna, astfel, o palma data unui popor prea timid, prea iertator si prea uituc. O functie care permite adoptarea unor decizii cheie, care permite influentarea altor decizii ale politicului si economicului, va fi preluata, iata, de un om care refuza indaratnic o rezolutie pe foaia de cadre. Cine se teme, daca se stie curat?
Mai nou, „crede si nu cerceta!“ este deviza dupa care ar trebui sa ne ghidam, pentru a multumi multimea de sutane. Se pare, intr-adevar, ca cercetarea anumitor aspecte din trecut, invierea unor „morti“ si scoaterea la lumina a adevarului s-a transformat intr-o sfruntare adusa Dumnezeului preotimii. Care Dumnezeu nu trebuie confundat, in niciun caz, cu Cel care propovaduieste, din interiorul unei Carti Sfinte, Adevarul, Lumina si Dreptatea. Vom crede, poate, pana la un punct, adevarul pe care un viitor Patriarh ni-l va servi pe „sticla“, la ceas de seara. Il vom crede pana cand C.N.S.A.S.-ul va reusi sa-si stranga cvorumul, pana cand cei insarcinati cu limpezirea apelor vor reusi sa-si faca treaba. Dupa care, nu, nu vom scuipa, nu vom tipa, nu vom mai intreba si nu vom mai incerca sa aflam amanunte. Mai rau. Vom deveni apatici si vom privi cu indiferenta spre potentatii zilei. Vom implini, astfel, exact dorinta celor care, imbracati in sutane, adevarati ninja autohtoni, incearca sa ascunda ceea ce trebuie ascuns…
